comori.org
comori.org

1. Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, Tu eşti foarte mare, Tu eşti îmbrăcat în măreţie şi splendoare!

2. Cel care Se înveleşte cu lumina ca şi cu o manta; întinde cerurile ca un cort;

3. Cel care pune bârnele cămărilor Lui înalte în ape; din nori Îşi face car; umblă pe aripile vântului;

4. Cel care face îngerii Săi duhuri, slujitorii Săi flăcări de foc.

5. El a aşezat pământul pe temeliile lui: el nu se va clătina niciodată.

6. L-ai acoperit cu adâncul ca şi cu un veşmânt; apele stăteau deasupra munţilor:

7. la mustrarea Ta, ele au fugit, la glasul tunetului Tău, s-au grăbit să fugă,

8. munţii s-au ridicat, văile s-au coborât, până la locul pe care l-ai rânduit Tu pentru ele.

9. Tu ai pus o margine peste care nu vor trece; nu se vor mai întoarce să acopere pământul.

10. El este Cel care a trimis izvoarele în văi, ele curg între munţi,

11. ele adapă toate fiarele câmpului; măgarii sălbatici îşi potolesc setea;

12. lângă ele locuiesc păsările cerului; ele fac să le răsune glasul între ramuri.

13. El este Cel care adapă munţii din cămările Sale înalte; pământul se satură cu rodul lucrărilor Tale;

14. Cel care face să crească iarbă pentru vite şi plante pentru a sluji omului, făcând să iasă pâine din pământ,

15. şi vin, care înveseleşte inima omului; cu untdelemn face să-i strălucească faţa; şi cu pâine întăreşte inima omului.

16. Copacii Domnului se satură, cedrii Libanului, pe care i-a sădit,

17. unde îşi fac păsările cuiburi; chiparoşii sunt locuinţa berzei.

18. Munţii cei înalţi sunt pentru ţapii sălbatici; stâncile, adăpost pentru şafani.

19. El este Cel care a făcut luna pentru anotimpuri; soarele îşi cunoaşte apusul.

20. Tu aduci întuneric şi se face noapte: atunci ies toate fiarele pădurii după pradă;

21. puii de leu răcnesc după pradă şi-şi cer hrana de la Dumnezeu.

22. Soarele răsare, ele se retrag şi se culcă în vizuinele lor.

23. Omul iese la lucrul său şi la munca sa până seara.

24. Cât de multe sunt lucrările Tale, Doamne! Toate le-ai făcut cu înţelepciune. Pământul este plin de bogăţiile Tale.

25. Marea aceasta mare şi întinsă în toate părţile! Acolo se mişcă vietăţi fără număr, mici şi mari.

26. Acolo umblă corăbiile, leviatanul acela pe care l-ai făcut Tu, ca să se joace în ea.

27. Toate aşteaptă de la Tine, ca să le dai hrana la timp.

28. Tu le dai, ele adună; Tu Îţi deschizi mâna, ele se satură de bunătăţi.

29. Îţi ascunzi faţa, ele se tulbură; le iei suflarea, ele mor şi se întorc în ţărâna lor.

30. Trimiţi Duhul Tău: ele sunt create şi înnoieşti faţa pământului.

31. Gloria Domnului va fi pentru totdeauna: Domnul Se va bucura de lucrările Sale.

32. El priveşte spre pământ, şi el se cutremură; atinge munţii şi ei fumegă.

33. Voi cânta Domnului toată viaţa mea, voi cânta psalmi Dumnezeului meu cât voi fi.

34. Fie plăcută Lui cugetarea mea; eu mă voi bucura în Domnul.

35. Păcătoşii se vor sfârşi de pe pământ şi cei răi nu vor mai fi. Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul!