1. Profeţia pe care a văzut-o profetul Habacuc.

2. Doamne, până când voi striga şi Tu nu vei auzi? Strig către Tine: „Violenţă!“ şi Tu nu salvezi.

3. De ce mă faci să văd nelegiuire şi Te uiţi la nedreptate? Pentru că jaful şi violenţa sunt înaintea mea şi este ceartă şi izbucneşte neînţelegere.

4. De aceea legea este fără putere şi dreptatea nu se arată niciodată, pentru că cel rău împresoară pe cel drept; de aceea judecata iese strâmbă.

5. „Priviţi printre naţiuni şi vedeţi şi minunaţi-vă cu uimire; pentru că fac o lucrare în zilele voastre pe care n-o veţi crede chiar dacă vi s-ar istorisi.

6. Pentru că, iată, ridic pe caldeeni, naţiunea aceea amarnică şi năvalnică ce străbate lăţimea pământului, ca să stăpânească locuinţe care nu sunt ale lor.

7. Ei sunt înspăimântători şi îngrozitori; de la ei înşişi vine judecata lor şi onoarea lor.

8. Şi caii lor sunt mai iuţi decât leoparzii şi sunt mai repezi decât lupii de seară; şi călăreţii lor se avântă cu mândrie; şi călăreţii lor vin de departe: zboară ca un vultur care se repede să sfâşie.

9. Ei toţi vin pentru violenţă: mulţimea feţelor lor priveşte înainte şi adună captivi ca nisipul.

10. Da, el îşi bate joc de împăraţi şi căpeteniile sunt demne de dispreţ pentru el; râde de orice întăritură, pentru că îngrămădeşte ţărână, şi o ia.

11. Atunci gândul lui se va schimba şi va trece înainte şi va fi vinovat: această putere a lui a devenit dumnezeul lui“.

12. Nu eşti Tu din eternitate, Doamne, Dumnezeul meu, Sfântul meu? Noi nu vom muri. Doamne, Tu l-ai hotărât pentru judecată. Şi Tu, Stâncă, l-ai rânduit pentru mustrare.

13. Tu ai ochi prea curaţi ca să privească răul şi nu Te poţi uita la răutate. Pentru ce Te uiţi la cei care lucrează cu necredincioşie şi taci când cel rău înghite pe unul mai drept decât el?

14. Şi îi faci pe oameni ca peştii mării, ca târâtoarele care n-au nici un stăpân peste ele.

15. El îi scoate pe toţi cu undiţa, îi prinde în plasa lui şi-i adună în năvodul său: de aceea se bucură şi se veseleşte.

16. De aceea aduce jertfe plasei lui şi arde tămâie năvodului său; pentru că, prin ele, partea lui a devenit grasă şi hrana lui, aleasă.

17. Va goli el pentru aceasta plasa lui şi va înjunghia el neîncetat naţiunile fără cruţare?