comori.org
comori.org

1. Pleacă urechea, Dumnezeule, la rugăciunea mea şi nu Te ascunde de cererea mea!

2. Ascultă-mă şi răspunde-mi! Sunt tulburat în plângerea mea şi gem,

3. de glasul vrăjmaşului, de apăsarea celui rău: pentru că ei aruncă nelegiuire peste mine şi mă urmăresc cu mânie.

4. Inima mea este neliniştită înăuntrul meu şi spaime de moarte au căzut asupra mea.

5. Frică şi cutremur au venit peste mine şi un fior de groază m-a acoperit.

6. Şi am spus: O, de aş avea aripi ca un porumbel, aş zbura şi m-aş odihni.

7. Iată, aş fugi departe, aş rămâne în pustiu. Oprire.

8. M-aş grăbi să scap departe de vântul năprasnic, de furtună.

9. Înghite-i, Doamne, împarte-le limba; pentru că am văzut violenţă şi certuri în cetate.

10. Zi şi noapte îi dau ocol pe ziduri; şi nelegiuire şi răutate sunt în mijlocul ei;

11. stricăciunea este în mijlocul ei şi asuprirea şi înşelăciunea nu se depărtează din pieţele ei.

12. Pentru că nu un vrăjmaş m-a insultat, atunci aş fi suportat; nu cel care mă urăşte s-a îngâmfat împotriva mea, atunci m-aş fi ascuns de el;

13. ci tu, un om ca mine, sfătuitorul meu şi prietenul meu:

14. noi am avut dulci destăinuiri împreună, am mers cu mulţimea la casa lui Dumnezeu.

15. Să-i apuce moartea, să coboare vii în Locuinţa morţilor! Pentru că răutatea este în locuinţa lor, în mijlocul lor.

16. Cât despre mine, eu strig către Dumnezeu; şi Domnul mă va salva.

17. Seara şi dimineaţa şi la amiază, cuget şi plâng; şi El va auzi glasul meu.

18. El a răscumpărat în pace sufletul meu din lupta care era împotriva mea: pentru că mulţi au fost în jurul meu.

19. Dumnezeu a auzit şi-i va copleşi: El, care rămâne din vechime. Oprire. Pentru că nu este nici o schimbare în ei şi nu se tem de Dumnezeu.

20. El şi-a întins mâinile peste cei care sunt în pace cu el, a profanat legământul Său.

21. Gura lui era alunecoasă ca untul, dar în inima lui era război; cuvintele lui erau moi ca untdelemnul, dar sunt săbii scoase.

22. Aruncă asupra Domnului povara ta şi El te va susţine. El nu va îngădui niciodată să se clatine cel drept.

23. Şi Tu, Dumnezeule, îi vei coborî în adâncul pieirii. Oamenii sângelui şi ai vicleniei nu vor ajunge la jumătatea zilelor lor; dar eu mă voi încrede în Tine.