comori.org
comori.org

1. Deci şi cel dintâi avea, în adevăr, rânduieli pentru slujire şi pentru Sfântul Locaş din lume.

2. Pentru că a fost ridicat un cort, cel dintâi, care se numeşte Sfânta, în care erau şi sfeşnicul şi masa şi punerea înainte a pâinilor;

3. iar după perdeaua a doua, un cort care se numeşte Sfânta sfintelor,

4. având o tămâietoare de aur şi chivotul legământului acoperit peste tot cu aur; în el erau vasul de aur având mana, şi toiagul lui Aaron, care înmugurise, şi tablele legământului;

5. şi deasupra lui, heruvimii gloriei, umbrind scaunul îndurării, despre care nu este acum de vorbit în detaliu.

6. Iar acestea fiind rânduite astfel, preoţii intră întotdeauna în primul cort, împlinind slujbele;

7. dar în al doilea intră numai marele preot, o dată pe an, nu fără sânge, pe care-l aduce pentru el însuşi şi pentru greşelile poporului:

8. Duhul Sfânt arătând aceasta: calea locurilor sfinte nu era încă arătată, atât timp cât exista întâiul cort,

9. care este o asemănare pentru timpul de acum, potrivit căreia se aduc daruri şi jertfe, neputând să desăvârşească, în ceea ce priveşte conştiinţa, pe cel care slujeşte,

10. constând numai în mâncăruri şi băuturi şi diverse spălări şi rânduieli ale cărnii, impuse până la un timp de îndreptare.

11. Dar Hristos, venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, prin cortul mai mare şi mai desăvârşit, nefăcut de mână (adică nu din această creaţie),

12. nu cu sânge de ţapi şi de viţei, ci cu propriul Său sânge, a intrat odată pentru totdeauna în locurile sfinte, după ce a obţinut o răscumpărare eternă.

13. Pentru că, dacă sângele de tauri şi de ţapi şi cenuşa unei viţele, stropindu-i pe cei întinaţi, îi sfinţeşte pentru curăţia cărnii,

14. cu cât mai mult sângele lui Hristos, care prin Duhul etern S-a oferit pe Sine Însuşi jertfă fără pată lui Dumnezeu, va curăţi conştiinţa voastră de fapte moarte, ca să-I slujiţi Dumnezeului celui viu!

15. Şi pentru aceasta este El Mijlocitor al unui legământ nou, pentru ca, având loc moartea pentru răscumpărare din încălcările de sub întâiul legământ, cei chemaţi să primească promisiunea moştenirii eterne.

16. (Pentru că, unde este un testament, trebuie neapărat să intervină moartea celui care l-a făcut.

17. Pentru că un testament capătă putere după moarte, întrucât nu are nicidecum putere cât timp trăieşte cel care l-a făcut.)

18. De aceea, nici cel dintâi legământ n-a fost sfinţit fără sânge.

19. Pentru că, după ce fiecare poruncă potrivit legii a fost rostită de Moise către tot poporul, după ce a luat sângele viţeilor şi al ţapilor, cu apă şi lână stacojie şi isop, el a stropit şi cartea însăşi şi tot poporul,

20. zicând: „Acesta este sângele legământului pe care vi l-a poruncit Dumnezeu“.

21. Şi a stropit în acelaşi fel, cu sânge, şi cortul şi toate vasele slujirii;

22. şi aproape toate sunt curăţite cu sânge, potrivit legii, şi fără vărsare de sânge nu este iertare.

23. Era deci necesar ca imaginile celor din ceruri să fie curăţite cu acestea, iar înseşi cele cereşti, cu jertfe mai bune decât acestea.

24. Pentru că Hristosul nu a intrat în locuri sfinte făcute de mâini, imagini ale celor adevărate, ci chiar în cer, ca să Se arate acum, pentru noi, înaintea feţei lui Dumnezeu;

25. nici ca să Se aducă jertfă pe Sine Însuşi de mai multe ori, aşa cum marele preot intră în Sfânta Sfintelor în fiecare an cu sânge care nu este al său,

26. fiindcă atunci ar fi trebuit să sufere de mai multe ori de la întemeierea lumii; dar acum, la sfârşitul veacurilor, S-a arătat o singură dată, pentru desfiinţarea păcatului prin jertfa Sa.

27. Şi, după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata,

28. aşa şi Hristosul, după ce S-a adus o singură dată jertfă, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară, fără păcat, pentru mântuirea celor care Îl aşteaptă.