1. ✸ Vai de cetatea sângeroasă! Este plină toată de minciuni şi de violenţă! Jaful n-o părăseşte.

2. Pocnetul biciului şi zgomotul uruitului roţilor şi al tropăitului cailor şi al carelor gonind!…

3. Călăreţul care se aruncă, şi sclipirea sabiei, şi strălucirea suliţei, şi o mulţime de ucişi, şi o grămadă de cadavre, şi trupuri fără sfârşit: se împiedică de trupurile lor!

4. Din cauza mulţimii curviilor curvei atrăgătoare, stăpâna vrăjitoriilor care vinde naţiunile prin curviile ei şi familiile prin vrăjitoriile ei,

5. „Iată, Eu sunt împotriva ta“, zice Domnul oştirilor, „şi-ţi voi ridica poalele peste faţa ta şi voi arăta naţiunilor goliciunea ta şi împărăţiilor ruşinea ta.

6. Şi voi arunca peste tine murdării dezgustătoare şi te voi înjosi şi te voi pune ca privelişte.

7. Şi va fi aşa: toţi cei care te vor vedea vor fugi de tine şi vor zice: «Ninive este pustiită! Cine o va plânge?» Unde să-ţi caut mângâietori?

8. Eşti tu mai bună decât No-Amon, care era situată între râuri, cu ape în jurul ei, a cărei întăritură era marea şi al cărei zid era marea?

9. Etiopia era tăria ei, şi Egiptul, şi era fără sfârşit. Put şi libienii erau ajutoarele ei.

10. Ea de asemenea a fost deportată, a mers în captivitate; pruncii ei de asemenea au fost zdrobiţi în bucăţi la colţurile tuturor străzilor. Şi au aruncat sorţul pentru fruntaşii ei şi toţi cei mari ai ei au fost puşi în lanţuri.

11. Tu de asemenea te vei îmbăta, te vei ascunde; tu de asemenea vei căuta un loc de scăpare dinaintea vrăjmaşului!

12. Toate locurile tale întărite sunt ca nişte smochini cu cele dintâi smochine coapte. Dacă sunt scuturate, ele cad în gura celui care le mănâncă.

13. Iată, poporul tău în mijlocul tău este ca femeile: porţile ţării tale sunt deschise larg înaintea vrăjmaşilor tăi; focul îţi mistuie zăvoarele!

14. Scoate-ţi apă pentru asediu! Întăreşte-ţi cetăţuiele, intră în pământul cleios şi calcă lutul, întăreşte cuptorul pentru cărămizi!

15. Acolo te va mistui focul, te va nimici sabia, te va mistui ca omida; înmulţeşte-te ca omida, înmulţeşte-te ca lăcusta!

16. Ţi-ai înmulţit negustorii mai mult decât stelele cerurilor; omida se răspândeşte, apoi zboară.

17. Aleşii tăi sunt ca lăcustele şi căpitanii tăi ca nişte roiuri de lăcuste care se aşază în desişuri în ziua cea rece: când răsare soarele, ele zboară şi nu se cunoaşte locul unde sunt.

18. Păstorii tăi dormitează, împărate al Asiriei, vitejii tăi stau culcaţi, poporul tău este împrăştiat pe munţi şi nu-i strânge nimeni.

19. Nu este nici o vindecare pentru rana ta, lovitura ta este foarte dureroasă. Toţi câţi vor auzi despre tine vor bate din palme la tine, pentru că peste cine n-a trecut răutatea ta neîncetat?“