1. În timpul acela, tetrarhul Irod a auzit de faima lui Isus;

2. şi spunea slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul; el a înviat dintre cei morţi şi de aceea lucrările de putere se manifestă prin el“.

3. Pentru că Irod îl prinsese pe Ioan şi îl legase şi-l pusese în închisoare, din cauza Irodiadei, soţia fratelui său, Filip;

4. pentru că Ioan îi spunea: „Nu-ţi este permis s-o ai“.

5. Şi, dorind să-l omoare, se temea de mulţime, pentru că ei îl considerau profet.

6. Dar, când s-a sărbătorit ziua naşterii lui Irod, fiica Irodiadei a dansat în mijlocul lor şi a plăcut lui Irod.

7. De aceea el a promis cu jurământ să-i dea orice ar cere.

8. Dar ea, îndemnată de mama ei, ·a spus: „Dă-mi aici, pe o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul“.

9. Şi împăratul s-a întristat, dar, din cauza jurămintelor şi a celor care stăteau la masă împreună cu el, a poruncit să-i fie dat;

10. şi a trimis şi a tăiat capul lui Ioan în închisoare.

11. Şi capul lui a fost adus pe o farfurie şi a fost dat fetei; şi ea l-a dus mamei sale.

12. Şi ucenicii lui au venit şi au luat trupul şi l-au înmormântat; şi au venit şi au dat de ştire lui Isus.

13. Şi Isus, când a auzit, a plecat de acolo într-o corabie, spre un loc pustiu, deoparte; şi mulţimile, auzind, L-au urmat pe jos, din cetăţi.

14. Şi, ieşind, El a văzut o mare mulţime şi I s-a făcut milă de ei şi a vindecat pe bolnavii lor.

15. Iar când s-a făcut seară, ucenicii au venit la El, spunând: „Locul este pustiu şi timpul deja trecut; dă drumul mulţimilor, ca să meargă în sate şi să-şi cumpere mâncare“.

16. Dar Isus le-a spus: „N-au nevoie să meargă; daţi-le voi să mănânce“.

17. Dar ei ·I-au spus: „N-avem aici decât cinci pâini şi doi peşti“.

18. Şi El le-a spus: „Aduceţi-le aici la Mine“.

19. Şi, poruncind mulţimilor să stea jos pe iarbă şi luând cele cinci pâini şi cei doi peşti, privind spre cer, a binecuvântat şi, frângând pâinile, le-a dat ucenicilor, şi ucenicii mulţimilor.

20. Şi toţi au mâncat şi s-au săturat; şi au ridicat prisosul de firimituri, douăsprezece coşniţe pline.

21. Iar cei care mâncaseră erau cam cinci mii de bărbaţi, în afară de femei şi de copii.

22. Şi îndată El i-a obligat pe ucenicii Săi să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui de cealaltă parte, până va da drumul mulţimilor.

23. Şi, după ce a dat drumul mulţimilor, S-a suit pe munte, deoparte, ca să Se roage; şi, când s-a făcut seară, era singur acolo,

24. iar corabia era acum în mijlocul mării, bătută de valuri, pentru că vântul era împotrivă.

25. Dar, la a patra strajă din noapte, El a pornit spre ei, umblând pe mare.

26. Şi ucenicii, văzându-L umblând pe mare, s-au tulburat, spunând: „Este o nălucă!“; şi, de frică, au strigat.

27. Dar Isus le-a vorbit îndată, spunând: „Îndrăzniţi; Eu sunt, nu vă temeţi!“

28. Şi Petru, răspunzându-I, a spus: „Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe ape“.

29. Şi El i-a spus: „Vino!“ Şi Petru, coborând din corabie, umbla pe ape, ca să vină la Isus.

30. Dar, văzând vântul puternic, s-a temut; şi, începând să se afunde, a strigat, spunând: „Doamne, scapă-mă!“

31. Şi îndată Isus a întins mâna şi l-a apucat şi ·i-a spus: „Puţin-credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?“

32. Şi, când au intrat ei în corabie, vântul s-a potolit;

33. iar cei din corabie au venit şi I s-au închinat, spunând: „Cu adevărat eşti Fiu al lui Dumnezeu!“

34. Şi, trecând dincolo, au venit în ţinutul Ghenezaretului.

35. Şi, când oamenii din locul acela L-au recunoscut, au trimis în tot ţinutul acela şi au adus la El pe toţi aceia care erau bolnavi;

36. şi Îl rugau ca numai să-I atingă marginea hainei; şi toţi câţi s-au atins au fost vindecaţi deplin.