1. Şi a fost aşa: într-o zi, Ionatan, fiul lui Saul, a zis tânărului care-i purta armele: „Hai să trecem la straja filistenilor care este de cealaltă parte“. Dar n-a spus tatălui său.

2. Şi Saul locuia la marginea Ghibei, sub Rimon, care este în Migron, şi poporul care era cu el era cam de şase sute de oameni.

3. (Şi Ahiia, fiul lui Ahitub, fratele lui I-Cabod, fiul lui Fineas, fiul lui Eli, preotul Domnului în Şilo, purta efodul.) Şi poporul nu ştia că Ionatan plecase.

4. Şi între trecătorile peste care căuta Ionatan să treacă la straja filistenilor era un colţ de stâncă de o parte şi un colţ de stâncă de cealaltă parte; şi numele unuia era Boţeţ şi numele celuilalt, Sene.

5. Şi un colţ se înălţa în partea de nord, în dreptul Micmaşului, şi celălalt spre sud, în dreptul Ghebei.

6. Şi Ionatan a zis tânărului care-i purta armele: „Hai să trecem la straja acestor necircumcişi; poate că Domnul va lucra pentru noi; pentru că pe Domnul nimic nu-L împiedică să salveze prin mulţi sau prin puţini“.

7. Şi purtătorul armelor sale i-a zis: „Fă tot ce este în inima ta, mergi unde vrei; iată-mă, sunt cu tine, după inima ta“.

8. Şi Ionatan a zis: „Iată, vom trece la oamenii aceia şi ne vom arăta lor.

9. Dacă ne vor vorbi aşa: «Staţi, până vom veni noi la voi!», atunci vom sta în locul nostru şi nu ne vom sui la ei.

10. Iar dacă vor zice aşa: «Suiţi-vă la noi!», atunci ne vom sui, pentru că Domnul i-a dat în mâna noastră. Şi acesta ne va fi semnul“.

11. Şi amândoi s-au arătat străjii filistenilor; şi filistenii au zis: „Iată, evreii ies din găurile unde s-au ascuns“.

12. Şi oamenii străjii au răspuns lui Ionatan şi purtătorului armelor sale şi au zis: „Suiţi-vă la noi şi vă vom arăta ceva“. Şi Ionatan a zis purtătorului armelor sale: „Suie-te după mine, pentru că Domnul i-a dat în mâna lui Israel“.

13. Şi Ionatan s-a suit pe mâini şi pe picioare, şi purtătorul armelor sale după el. Şi ei au căzut înaintea lui Ionatan şi purtătorul armelor sale îi ucidea după el.

14. Şi această primă lovitură pe care au dat-o Ionatan şi purtătorul armelor sale a fost cam de douăzeci de oameni, pe o întindere cam de o jumătate de pogon de pământ.

15. Şi a fost un tremur în tabără, în câmp şi în tot poporul; straja şi cotropitorii au tremurat şi ei, iar pământul s-a cutremurat, pentru că era un tremur de la Dumnezeu.

16. Şi străjerii lui Saul din Ghibea lui Beniamin s-au uitat şi, iată, mulţimea se împrăştia şi se risipea în toate părţile.

17. Şi Saul a spus poporului care era cu el: „Număraţi acum şi vedeţi cine a plecat dintre noi“. Şi au numărat şi, iată, Ionatan şi purtătorul armelor sale nu erau acolo.

18. Şi Saul a zis lui Ahiia: „Adu chivotul lui Dumnezeu!“ Căci chivotul lui Dumnezeu era în acele zile cu fiii lui Israel.

19. Şi a fost aşa: pe când vorbea Saul cu preotul, vuietul care era în tabăra filistenilor creştea tot mai mult; şi Saul a spus preotului: „Trage-ţi mâna!“

20. Şi Saul şi tot poporul care era cu el au fost chemaţi împreună şi au venit la luptă; şi, iată, sabia fiecărui om era împotriva semenului său: o foarte mare învălmăşeală.

21. Şi evreii care erau de mai înainte la filisteni şi care se suiseră cu ei în tabăra dimprejur s-au unit şi ei cu israeliţii care erau cu Saul şi cu Ionatan.

22. Şi toţi bărbaţii lui Israel care se ascunseseră în ţinutul muntos al lui Efraim au auzit că filistenii fugeau şi i-au urmărit şi ei în luptă.

23. Şi Domnul a salvat pe Israel în ziua aceea şi lupta s-a întins dincolo de Bet-Aven.

24. Şi bărbaţii lui Israel erau foarte obosiţi în ziua aceea, pentru că Saul pusese poporul sub jurământ, zicând: „Blestemat să fie omul care va mânca pâine până diseară şi până mă voi răzbuna pe vrăjmaşii mei“. Şi nimeni din tot poporul n-a gustat mâncare.

25. Şi toţi cei ai ţării au intrat într-o pădure şi era miere pe suprafaţa câmpului.

26. Şi poporul a venit în pădure şi, iată, mierea curgea, dar nimeni nu şi-a dus mâna la gură, pentru că poporul se temea de jurământ.

27. Dar Ionatan nu auzise când pusese tatăl său poporul sub jurământ şi şi-a întins capătul toiagului care era în mâna sa şi l-a înmuiat în fagurul de miere şi şi-a dus mâna la gură; şi ochii i s-au luminat.

28. Şi unul din popor a răspuns şi a zis: „Tatăl tău a pus cu tărie poporul sub un jurământ, zicând: „Blestemat să fie omul care va mânca pâine astăzi“. Şi poporul era obosit.

29. Şi Ionatan a spus: „Tatăl meu a tulburat ţara! Vedeţi, vă rog, că mi s-au luminat ochii, pentru că am gustat puţin din mierea aceasta.

30. Cu cât mai mult, dacă poporul ar fi mâncat astăzi în voie din prada vrăjmaşilor săi, pe care a găsit-o! Pentru că n-ar fi fost acum mai mare măcel între filisteni?“

31. Şi în ziua aceea au bătut pe filisteni de la Micmaş până la Aialon. Şi poporul era foarte obosit.

32. Şi poporul s-a năpustit asupra prăzii şi au luat oi şi boi şi viţei şi i-au înjunghiat pe pământ; şi poporul a mâncat cu sânge.

33. Şi au spus lui Saul, zicând: „Iată, poporul păcătuieşte împotriva Domnului, mâncând cu sânge“. Şi el a spus: „V-aţi purtat cu necredincioşie! Rostogoliţi-mi acum o piatră mare“.

34. Şi Saul a zis: „Împrăştiaţi-vă prin popor şi spuneţi-le: «Aduceţi la mine fiecare boul său şi fiecare oaia sa şi înjunghiaţi-le aici şi mâncaţi; şi nu păcătuiţi împotriva Domnului, mâncând cu sânge“. Şi tot poporul a adus în noaptea aceea fiecare boul său, şi i-au înjunghiat acolo.

35. Şi Saul a zidit un altar Domnului; acesta a fost primul altar pe care l-a zidit el Domnului.

36. Şi Saul a zis: „Să coborâm după filisteni noaptea şi să-i prădăm până se va lumina de ziuă; şi să nu lăsăm nici un om dintre ei“. Şi i-au zis: „Fă tot ce este bine în ochii tăi“. Şi preotul a zis: „Să ne apropiem aici de Dumnezeu“.

37. Şi Saul a întrebat pe Dumnezeu: „Să cobor după filisteni? Îi vei da în mâna lui Israel?“ Dar în ziua aceea El nu i-a răspuns.

38. Şi Saul a zis: „Apropiaţi-vă aici toate căpeteniile poporului şi cercetaţi şi vedeţi prin cine a fost făcut păcatul acesta astăzi.

39. Pentru că viu este Domnul care salvează pe Israel: dacă ar fi chiar prin Ionatan, fiul meu, va muri“. Şi nimeni din tot poporul nu i-a răspuns.

40. Şi a zis către tot Israelul: „Staţi voi de o parte, şi eu şi Ionatan, fiul meu, de cealaltă parte“. Şi poporul a zis lui Saul: „Fă ce este bine în ochii tăi“.

41. Şi Saul a zis Domnului Dumnezeului lui Israel: „Dă o mărturie desăvârşită!“ Şi Saul şi Ionatan au fost aleşi şi poporul a scăpat.

42. Şi Saul a zis: „Aruncaţi sorţ între mine şi Ionatan, fiul meu“. Şi a fost ales Ionatan.

43. Şi Saul a zis lui Ionatan: „Spune-mi ce ai făcut“. Şi Ionatan i-a spus şi a zis: „Am gustat puţină miere cu vârful toiagului care este în mâna mea: iată, voi muri!“

44. Şi Saul a zis: „Aşa să-mi facă Dumnezeu şi încă şi mai mult, dacă nu vei muri, Ionatane!“

45. Şi poporul a zis lui Saul: „Să moară Ionatan, care a lucrat această mare salvare în Israel? Departe una ca aceasta! Viu este Domnul, că nu va cădea un păr din capul său la pământ, pentru că astăzi el a lucrat cu Dumnezeu“. Şi poporul a răscumpărat pe Ionatan, ca să nu moară.

46. Şi Saul s-a întors de la urmărirea filistenilor; şi filistenii s-au dus la locul lor.

47. Şi Saul a luat împărăţia peste Israel şi a luptat împotriva vrăjmaşilor săi, de jur-împrejur, împotriva Moabului, şi împotriva fiilor lui Amon, şi împotriva Edomului, şi împotriva împăraţilor din Ţoba, şi împotriva filistenilor.

48. Şi, oriîncotro se întorcea, era învingător. Şi s-a arătat viteaz şi a bătut pe Amalec şi a scăpat pe Israel din mâna jefuitorilor săi.

49. Şi fiii lui Saul au fost: Ionatan şi Işvi şi Malchişua. Şi numele celor două fiice ale sale au fost: numele celei întâi-născute, Merab, şi numele celei mai tinere, Mical.

50. Şi numele soţiei lui Saul a fost Ahinoam, fiica lui Ahimaaţ. Şi numele căpeteniei oştirii sale: Abner, fiul lui Ner, unchiul lui Saul.

51. Şi Chis, tatăl lui Saul, şi Ner, tatăl lui Abner, erau fiii lui Abiel.

52. Şi a fost război greu împotriva filistenilor în toate zilele lui Saul. Şi, când vedea Saul pe vreun bărbat tare sau viteaz, îl lua la sine.