Cuvânt înainte
Această carte a pornit de la dorinţa de a servi drept ajutor fraţilor mai tineri în credinţă, dar şi credincioşilor care Îl urmează de mai mult timp pe Domnul, pentru ca fiecare să poată avea un folos din ea. Acela care doreşte să-L urmeze pe Domnul Isus pe acest pământ, să-L slujească şi să-I facă bucurie, este invitat cu plăcere să o citescă într-un duh de rugăciune.
Cititorul nu trebuie să se aştepte la o tratare profundă a acestei tematici. Această carte se doreşte a fi o introducere, un punct de plecare pentru o continuă preocupare personală cu tematica tratată. Prezentarea este făcută conştient pe scurt şi reprezintă o privire de ansamblu fără a se opri asupra lucrurilor de amănunt. Fiecare capitol se finalizează cu o secvenţă de “concluzii” care evidenţiază punctele principale. În ceea ce priveşte conţinutul cărţii, el se bazează pe predicile ţinute de fraţii Max Billeter şi Karl-Heinz Weber.
Dorinţa mea este ca Domnul să binecuvinteze aceste gânduri pentru ca cititorul să găsească un răspuns la unele întrebări pe care şi le pune şi să aibă un folos pentru veşnicie.
Introducere
Orice creştin, care l-a primit pe Domnul Isus în credinţă şi vrea să trăiască împreună cu El, citind Cuvântul sau discutând cu alţi credincioşi se va „confrunta” cu două întrebări care îi cer mai devreme sau mai târziu să ia o decizie. Pe de o parte, este vorba, despre botez şi pe alta despre frângerea pâinii.
În fiecare duminică mulţi creştini de pe acest pământ merg la frângerea pâinii şi se gândesc la Domnul Isus, care a împlinit lucrarea de pe cruce. Şi cu privire la acest lucru se nasc diferite intrebări la care dorim să aflăm un răspuns fondat pe Scriptură.
Semne materiale (sau vizibile)
Epoca sau dispensaţiunea creştină în care trăim se diferenţiază de epoca legii, printre altele, prin faptul că este caracterizată nu de lucruri vizibile, ci de lucruri invizibile/nevăzute. Binecuvântările tipic creştine sunt de natură spirituală (duhovnicească) şi nu sunt constituite din valori materiale ca în vechiul legământ. Desigur, Dumnezeu ne dăruieşte şi binecuvântări materiale, dar binecuvântările tipic creştine sunt de fapt de origine spirituală. Noi suntem binecuvântaţi cu „orice binecuvântare spirituală în locurile cereşti în Hristos” ( 1:3 ). Binecuvântările spirituale sunt binecuvântări pe care nu le poţi atinge cu mâna, nici nu le poţi vedea cu ochii, ci sunt binecuvântări care se savurează/se simt cu inima.
Totuşi, Dumnezeu ne dă şi în creştinism două semne materiale (care se pot atinge) şi anume: botezul şi frângerea pâinii. Cât de minunat este Dumnezeul nostru, care ne-a lăsat ceva vizibil pe care să-l putem înţelege foarte bine! Apa, care se foloseşte la botez, şi pâinea cu vinul - care sunt semne ce amintesc de moartea Domnului; iar acestea se găsesc peste tot pe acest pământ. Sensul şi înţelegerea acestor semne sunt uşor de înţeles pentru fiecare de pe acest pământ.
Aceste semne (botezul şi frângerea pâinii) au în comun faptul că vorbesc despre moarte. Botezul ne aminteşte de moartea Domnului Isus pentru noi, cu care noi ne facem una (ne identificăm). Frângerea pâinii ne aminteşte în fiecare întâia zi a săptămânii tot de moartea Domnului Isus. El Şi-a dat viaţa pentru noi, ca noi să putem trece din moarte la viaţă. Tot aşa, aceste două semne coincid prin faptul că niciunul dintre ele nu are o putere ascunsă sau mistică în ea însăşi. Sunt acţiuni exterioare (vizibile) şi acestea şi rămân. Ele nu lucrează nicio schimbare înăuntrul nostru. Nici prin botez şi nici prin frângerea pâinii noi nu devenim alţi oameni. Adică niciun om nu ajunge în cer numai pentru faptul că a fost botezat sau că a luat parte la frângerea pâinii. Nu! amândouă semnele sunt semne exterioare, dar care au o profundă înţelegere spirituală.
Pe lângă aceste asemănări, diferenţele dintre botez si frângerea pâinii sunt foarte clare. Astfel, identificăm două mari diferenţe:
1) Botezul este o acţiune unică. El se face odată la începutul drumului nostru de credinţă şi nu se mai repetă. În schimb, frângerea pâinii este o acţiune care se repetă. Ca şi primii creştini, o putem face în fiecare întâia zi a săptămânii (duminica) în amintirea Domnului nostru.
2) Botezul are de-a face cu umblarea noastră personală. Aici este vorba despre a-L urma personal pe Domnul Isus, care astăzi este încă „cel lepădat” în lumea aceasta. Frângerea pâinii are de-a face cu calea noastră comună în calitate de copii ai lui Dumnezeu. Desigur, frângerea pâinii are şi o parte personală (vezi 11 ), dar rămâne adevărat faptul că întotdeauna frângem pâinea cu alţii şi niciodată singuri. De aceea, ea este întotdeauna în legătură cu drumul nostru comun. Botezul este ceva personal, pe care fiecare trebuie să-l hotărască şi să-l împlinească.