Gad

„Peste Gad vor năvăli cete înarmate. Dar şi el se va năpusti peste călcâiele lor şi le va urmări“ (Geneza 49:19 )

Prin luptă spre victorie
Dan nu este urmat de fratele său Neftali, cel de-al doilea fiu al Bilhei, ci de Gad, fiul cel mai mare al roabei Leei, Zilpa (Geneza 30:7-11 ). Fără îndoială că această ordine este legată de modelul profetic pe care se întemeiază Geneza 49 . Conflictele reprezentate prin Dan şi Gad preced bogăţia binecuvântării care ne este prezentată în Aşer şi Neftali. Această binecuvântare cuprinde mai multe referiri la semnificaţia numelui Gad (= ceată). Altfel decât în Geneza 30:11 , unde cuvântul pare să fie în legătură cu „noroc“, numele este aici legat de cuvântul „o ceată de năvălitori“, ca şi de cuvântul „a năvăli“, care se repetă (1. Samuel 30:8, 15, 23 ; 1. Împăraţi 11:24 ; 2. Împăraţi 5:2 ; Habacuc 3:16 ). În final, cetele de tâlhari care îl ameninţă pe Gad vor fi înfrânte şi urmărite de el. Gad se va năpusti peste călcâiele lor sau, în cuvintele NKJV, „va birui în final“. El îi va urmări şi îi va împrăştia.

Din punct de vedere istoric este uşor de recunoscut importanţa acestei binecuvântări. Moştenirea lui Gad era situată pe malul răsăritean al Iordanului şi adesea expusă atacurilor dinspre est şi sud ale popoarelor arabe din deşert şi ale amoniţilor. Dând dovadă de spirit războinic, gadiţii au reuşit în repetate rânduri să înfrângă aceste cete ostile. Iefta a înfrânt înaintarea amoniţilor (Judecători 11 ); şi, împreună cu celelalte două seminţii care locuiau pe malul de est al Iordanului, gadiţii i-au înfrânt pe hagareniţi (1. Cronici 5:10 ; 18 - 22 ). Vitejia gadiţilor care l-au urmat pe David când încă fugea de Saul este mult lăudată (1. Cronici 12:8-15 ). Ei arătau ca leii şi erau iuţi precum gazelele de munte. Este evident că binecuvântarea lui Iacov are mult în comun cu cea a lui Moise în care, de asemenea, este lăudată vitejia lui Gad, care nu numai că şi-a cucerit propria moştenire la răsărit de Iordan, ci a şi ajutat la cucerirea Canaanului (Deuteronom 33:20-21 ).  

Din punct de vedere profetic, imaginea lui Gad arată în tip vitejia rămăşiţei lui Israel la a doua venire a lui Hristos în vederea întemeierii Împărăţiei păcii. Întocmai cum, în vechime, David a avut vitejii lui, Mesia îşi va folosi eroii pentru a înfrânge pe vrăjmaşi şi pentru a-Şi întemeia Împărăţia (Isaia 11:14 ; Mica 4:13 ; 5:7-8 ; Zaharia 12:6 ). Această fază a manifestării mântuirii Domnului va avea loc după judecata asupra fiarei (prinţul roman), a profetului mincinos (Anticristul) şi a oştilor lor, judecată ce va fi înfăptuită de Domnul Însuşi la apariţia Sa (Apocalipsa 19:11-21 ). Am văzut aceasta în profeţia asupra lui Dan care vorbeşte despre activităţile Anticristului şi despre dorul rămăşiţei credincioase. Profeţia despre Gad ne duce un pas mai departe şi ne arată cum Domnul va conduce pe poporul său, prin război, spre victorie asupra naţiunilor din jur.

Dumnezeu ne dă victoria
Dar putem aplica aceste principii şi în cazul nostru. Ne-am referit deja la biruitorii din Apocalipsa 2 şi 3: În mijlocul tuturor conflictelor rezultate din eşecul Bisericii în responsabilitatea ei, Domnul îi conduce pe ai Săi prin luptă spre victorie. Astfel, ei merg din putere în putere, primind ajutorul şi mântuirea Lui în lupta cu vrăjmaşii din jur. Când ne gândim la pericole, cum ar fi părăsirea dragostei dintâi (Efes), persecuţiile şi calomniile (Smirna), amestecul cu lumea (Pergam), falsele profeţii (Tiatira), formalismul (Sardes), iudaismul (Filadelfia) şi indiferenţa spirituală (Laodiceea), nu ne putem împotrivi acestora decât prin puterea Domnului, luând aminte la Cuvântul Său. „Cine are urechi, să asculte ceea ce Duhul zice bisericilor“ (Apocalipsa 2:7, 11, 17, 29 ; 3 .6, 13, 22).

În sens practic, aceasta se aplică şi la conflictul cu păcatul dinăuntru, aşa cum este descris în Romani 7 . Chemarea pentru mântuire şi eliberare: „O, nenorocitul de mine! Cine mă va scăpa?“ (versetul 24), primeşte răspunsul prin aceea că ochii ne sunt îndreptaţi spre ceea ce Dumnezeu a făcut prin Hristos: „Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu prin Isus Hristos, Domnul nostru!“ (versetul 25). Prin lucrarea terminată a lui Hristos, Dumnezeu Şi-a arătat mântuirea, eliberându-ne de sub legea păcatului şi a morţii. Astfel, putem duce o viaţă de biruinţă prin puterea Duhului Sfânt, în timp ce privim înainte spre deplina mântuire care va fi descoperită la a doua venire a lui Hristos. Aceasta este tema din Romani 8 , care arată că Dumnezeu transformă în cuceritori pe răscumpăraţii Săi şi ne prezintă pericole din afară, care ne vor ameninţa atât timp cât satan va fi prinţul lumii acesteia (Geneza 49:35-37 ).

Astfel, profeţia asupra lui Gad ne arată că victoria - după luptă - este rezultatul manifestării mântuirii lui Dumnezeu. Din punct de vedere profetic, faptul acesta este adevărat pentru Israel, iar din punct de vedere spiritual şi practic este la fel de adevărat pentru noi. Domnul doreşte să ne facă biruitori aici pe pământ, indiferent pe ce front se dă lupta. Profeţiile care urmează arată mai departe rezultatele mântuirii Domnului (Aşer şi Neftali), în timp ce culmea acestora este că ochii noştri sunt îndreptaţi spre gloria lui Hristos Însuşi (aşa cum se vede în Iosif şi Beniamin).