comori.org
comori.org

Capitolul 2

J. N. Darby

Judecata sigură a lui Dumnezeu asupra răului şi îndurarea Sa faţă de cei ce-l practică

Sunt două lucruri prezentate aici cu privire la Dumnezeu, anume judecata Sa împotriva răului: cel care-l comite nu va scăpa (diferenţa reală dintre bine şi rău va fi menţinută prin judecată); şi, cel de-al doilea lucru, îndurarea Sa, răbdarea şi îndelunga răbdare faţă de făcătorii de rău: bunătatea Sa îi invită la pocăinţă. Cel care continua în rău se înşela pe sine încercând să uite judecata sigură a lui Dumnezeu şi dispreţuind bunătatea Sa. Consecinţele, fie ale unei vieţi contrare lui Dumnezeu şi adevărului Său, fie ale căutării după ceea ce-I este plăcut, erau sigure – necaz şi strâmtorare într-un caz, iar în celălalt slavă şi cinste; iar aceasta fără să se ţină cont mai mult de iudei decât de neamuri.

Caracterul judecăţii atotcunoscătoare a lui Dumnezeu

Dumnezeu a judecat lucrurile potrivit cu adevăratul lor caracter moral şi potrivit cu avantajele de care cei vinovaţi se bucuraseră*. Cei care păcătuiseră fără lege aveau să piară fără lege, iar cei care păcătuiseră sub lege aveau să fie judecaţi potrivit legii, în ziua când Dumnezeu avea să judece secretele inimii potrivit cu evanghelia pe care o propovăduia Pavel. Acest caracter al judecăţii este foarte important. El nu reprezintă cârmuirea lumii printr-o judecată pământească şi exterioară, aşa cum o înţelegeau iudeii, ci judecata fiecărui individ în parte potrivit cu felul cum Dumnezeu cunoaşte inima.


* Cât de izbitor scoate acest lucru în evidenţă ceea ce se percepe de-a lungul întregii doctrine a epistolei – anume că orice lucru este descoperit în adevăratul lui caracter înaintea lui Dumnezeu, Acesta fiind pe deplin revelat prin Hristos şi prin lucrarea de la cruce. Totul trebuie să aibă un caracter şi un rezultat potrivit cu ceea ce este El. Remarcaţi de asemenea că termenii folosiţi aici – „slavă, cinste şi neputrezire“ – presupun cunoştinţa evangheliei. Acestea au fost scoase la lumină de către creştinism.

Dumnezeu doreşte realitate

De asemenea, Dumnezeu doreşte realitate. Cel dintre neamuri care împlinea legea era mai bun decât iudeul care o încălca. Dacă cineva se numea iudeu şi acţiona rău (Romani 2:17 ), el nu făcea altceva decât să-L necinstească pe Dumnezeu şi să facă în aşa fel încât numele Său să fie vorbit de rău printre neamuri, aceasta în timp ce se mândrea cu privilegiile lui. Apoi apostolul expune mai amănunţit faptul că Dumnezeu cere realitate morală şi că cel dintre neamuri care făcea ceea ce spunea legea era mai de preţ decât un iudeu care o încălca. Adevăratul iudeu era acela care avea legea în inima sa, fiind de asemenea circumcis în duh, nu acela care avea doar tăierea împrejur exterioară. Aceasta era o stare pe care o lăuda chiar Dumnezeu, nu numai omul.

Nume și prenume *

Email *

Mesaj *