comori.org
comori.org

Psalmii 77-79

Paul Grobety

Psalmul 77

Aici recunoaştem gânduri asemănătoare cu cele din Psalmul 73 , care a fost scris tot de Asaf. În ambii psalmi, în prima jumătate a psalmului, autorul prezintă comparaţii, dar care de cele mai multe ori nu sunt spre promovarea credinciosului. Fie că se gândeşte în Psalmul 73 la prosperitatea oamenilor îngâmfaţi şi se compară cu ei, fie, cum este în cazul acestui psalm, constată cu dor, că zilele de odinioară erau mai bune decât cele prezente – totul este o lucrare neroditoare. Aici, Asaf ne este un exemplu de avertizare. După ce şi-a continuat un timp gândurile sale triste, recunoaşte: „aceasta este slăbiciunea mea“.

Apoi dă gândurilor sale o altă direcţie: el vrea să privească la lucrarea lui Dumnezeu şi să cugete la faptele Sale. Din acest moment intervine o schimbare fericită. Aici, ca şi în Psalmul 73 , această schimbare a fost posibilă numai după ce s-a gândit la Dumnezeu în locaşul Său cel sfânt. În acest loc sfânt se găseşte piatra divină de încercare, unde pot fi măsurate căile de altădată şi căile actuale ale lui Dumnezeu.

Acest psalm este împărţit în două părţi: în prima jumătate, versetele 1-9, îl vedem pe Asaf trist; nu se vede nicio rază de lumină, nicio rază de speranţă. Dar din versetul 10 străluceşte din nou lumina. Este acelaşi Asaf care îl auzim aici vorbind, dar el este schimbat. Înainte a văzut totul din latura negativă, acum însă lucrurile îi apar în razele de soare ale puterii şi bunătăţii lui Dumnezeu.

Nu ne asemănăm deseori cu Asaf, aşa cum ne este prezentat aici? Cât de uşor tindem, când vine o încercare asupra noastră, să deznădăjduim şi uităm că Tatăl nostru ne iubeşte tot atât de mult acum, ca în zilele când din exterior ne mergea bine. Când ajungem în acest pericol, să intrăm în locaşul cel sfânt al lui Dumnezeu. Acolo vom recunoaşte că El ne educă şi ne disciplinează din dragoste, iar ceea ce ne părea a fi întunecos înainte, va fi luminat de razele harului Său şi ale îndurării Sale.

Psalmul 78

Versetele 1-8

Acest psalm este un rezumat al istoriei poporului Israel de la naşterea sa până la ridicarea domniei lui David. Acest rezumat se aseamănă unui tablou, pe care Israel poate vedea schiţat trecutul său; totodată trebuie să accepte dovezile măreţe ale bunătăţii şi îndurării lui Dumnezeu.

Deja din primul verset se observă intenţia pentru care Dumnezeu a permis să fie scris acest psalm: „Ascultă, poporul meu, legea mea; pleacă-ţi urechea la cuvintele gurii mele.“ Aici observăm limbajul plin de dragoste al Domnului, care dorea să facă din poporul Israel cel mai fericit popor de pe pământ. Cuvintele adresate lui Israel, minunile pe care Domnul le-a făcut pentru el, promisiunile, totul mărturiseşte despre bunătatea Sa, despre această bunătate cu care doreşte să-i atragă spre Sine pe toţi oamenii (a se compara cu Romani 2:4 ). Dumnezeu a folosit faţă de Israel judecata numai atunci când poporul nu a recunoscut bunătatea Sa, a fost neascultător şi s-a dedat închinării la idoli. Din aceste versete recunoaştem străduinţele lui Dumnezeu, pentru a-Şi conduce poporul pe calea cea dreaptă.

Versetele 9-20

Aşa cum am amintit, subiectul acestui psalm este poporul Israel; chiar dacă în versetul 9 sunt numiţi „fiii lui Efraim“, trebuie să reţinem că în Vechiul Testament, acest nume era adeseori folosit în locul lui „Israel“; a se vedea de exemplu Osea 5:3-5 . Dumnezeu mustră acest popor, pentru că în ziua luptei au întors spatele duşmanilor. Prin aceasta, El a fost necinstit, pentru că Israel ar fi ieşit întotdeauna biruitor asupra duşmanilor săi, dacă ar fi rămas pe calea ascultării.

În versetele 12-16 observăm ceva din minunile lui Dumnezeu în favoarea poporului Său. Cât de puternic şi fidel S-a dovedit El faţă de popor! Începând cu Egipt până în Canaan, Israel a văzut dovezi foarte clare ale bunătăţii uriaşe a lui Dumnezeu, o bunătate care ne determină să o admirăm, dacă vom încerca să ne oprim în faţa ei. Dar Israel s-a dovedit a fi nerecunoscător; el nu a recunoscut această bunătate şi s-a răzvrătit contra lui Dumnezeu. După ce poporul în mare număr fusese aprovizionat din belşug cu hrană an de an şi zi de zi în pustiu, a pus sub semnul întrebării puterea lui Dumnezeu.

Versetele 21-31

Evenimentele descrise aici le găsim în Numeri capitolul 11. Sunt evenimente triste; dar chiar şi în acestea s-a descoperit bunătatea şi îndurarea lui Dumnezeu. Chiar dacă a fost nevoit să aplice judecata, din cauza încăpăţânării poporului, totuşi Dumnezeu nu l-a nimicit, aşa cum ar fi meritat Israel de multe ori. De câte alte minuni n-a avut par-te, şi totuşi a trecut pe lângă ele mereu fără să se gândească la ele!

Rămânem uimiţi de un astfel de comportament; nu putem înţelege o astfel de orbire şi cruzime. Dar cum stau lucrurile cu noi? Nu suntem înconjuraţi zilnic de bunătatea lui Dumnezeu? Desigur, nu este vorba de minuni şi semne asemănătoare celor pe care le-a văzut Israel. Dar totuşi putem recunoaşte amabilitatea şi bunătatea Tatălui nostru ceresc în multe, dar zilnice amănunte nebătătoare la ochi. Să nu ţinem seama de ele, pentru că este vorba de aşa-numite lucruri mărunte, de parcă puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu nu ar fi în acţiune în acestea? Să avem ochii deschişi şi să privim cu atenţie lucrarea Sa faţă de noi! Dumnezeu este mare şi puternic, dar mai presus de toate este bun, chiar şi în cele mai neînsemnate lucruri care apar zilnic în viaţa noastră.

Versetele 32-35

Când îi ucidea, atunci se interesau de El şi se întorceau şi-L căutau pe Dumnezeu de dimineaţă.“ În versetele 34 şi 35 găsim o realitate care s-a repetat de multe ori în istoria poporului lui Dumnezeu şi care se repetă şi în istoria fiecărui credincios.

În zilele de bunăstare exterioară înclinăm să-L pierdem pe Dumnezeu din vedere şi credem că putem face anumite lucruri fără El. Stăruinţa în rugăciune scade şi, încetul cu încetul, fără să observăm, cădem într-o stare asemănătoare somnului (a se compara cu Efeseni 5:14 ). Dar Domnul ne iubeşte prea mult, încât nu ne lasă pradă unei asemenea siguranţe înşelătoare; în harul Său, El ne zguduie printr-o disciplinare, pentru a ne trezi din somnul nostru. Atunci apare ceea ce citim despre Israel în versetul 35: „Îşi aminteau iar că Dumnezeu este stânca lor, iar Dumnezeul cel Preaînalt, Răscumpărătorul lor.“ Nenumăraţi copii ai lui Dumnezeu au trecut prin această experienţă, iar apoi L-au lăudat pentru intervenţia Sa plină de har.

Versetele 36-53

Versetul 36, ca o continuare a versetului anterior, ne întristează. Un astfel de urcuş şi coborâş vedem în istoria poporului Israel descri-să în cartea Judecători. Ca urmare a neascultării poporului, Dumnezeu a fost nevoit să-l lase deseori în mâna duşmanilor săi. Apoi, când necazul atingea punctul culminant, striga către Domnul, care elibera poporul printr-un judecător şi îi oferea un timp de odihnă. Dar acest timp de bunăstare era de fiecare dată întrerupt prin faptul că făceau iarăşi ce era rău în ochii lui Dumnezeu, iar judecata trebuia din nou să fie aplicată asupra lor. Dar îndurarea lui Dumnezeu se arăta mereu, le ierta nedreptatea şi nu-i distrugea. Domnul Se gândea că „erau carne, o suflare care trece şi nu se mai întoarce“. Cât de mult se descoperă aici îndurările lui Dumnezeu faţă de oameni! (a se compara cu Psalmul 103:13-14 ).

Aceste îndurări sunt şi în favoarea noastră, a copiilor Săi. Fie că este vorba despre dovezile binefacerilor Sale pentru noi, fie că este vorba despre încercări pe care El ni le trimite – în toate vedem îndurarea Sa, cu care ne poartă şi ne înconjoară.

Versetele 54-72

„Şi i-a adus în hotarul Lui cel sfânt, acest munte pe care dreapta Sa l-a câştigat.“ Aici, ca şi în Exod 15:17 , vedem scopul pe care Şi l-a stabilit Dumnezeu cu poporul Său Israel. Chiar dacă poporul a ajuns la această ţintă în vremea sa, ştim totuşi că gândurile lui Dumnezeu nu au fost epuizate cu aceasta. Abia sub domnia lui Hristos în Împărăţia de o mie de ani se vor împlini deplin cuvintele acestor două versete. Dumnezeu împlineşte ceea ce a promis, şi chiar dacă Israel pare să fi dispărut în marea de popoare, totuşi El îl va strânge din nou şi îl va „planta pe muntele moştenirii Lui“. Fragmentul acesta ne conduce numai până la domnia lui David, iar aici sunt amintite păcatele poporului înainte ca acesta să ia puterea.

Versetele 60-61 fac, desigur, referire la întâmplarea din 1. Samuel 4 şi 5. De câte greşeli s-a făcut vinovat Israel, acest popor, căruia singurul Dumnezeu i s-a făcut cunoscut prin atâtea semne şi minuni, dar pe care Dumnezeu l-a suportat totuşi cu răbdare!

Psalmul 79

Cu acest psalm suntem conduşi cu gândul în perioada sfârşitului, şi anume chiar înainte de ridicarea Împărăţiei de o mie de ani. Dumnezeu strânge pe Israel, adică întregul Său popor, în Palestina, şi auzim rămăşiţa înălţând plângerea sa către Dumnezeu. „Dumnezeule, naţiunile au năvălit în moştenirea Ta, au profanat templul Tău cel sfânt, au transformat Ierusalimul în dărâmături.“ Conform textului din Zaharia 12 , ştim că Palestina va fi lovită de naţiuni. „Toate naţiunile pământului se vor aduna împotriva lui“ (versetul 3); a se vedea şi Ezechiel 38 şi altele. Aici este vorba despre marea confruntare a lui Dumnezeu cu naţiunile, duşmanii poporului Său Israel. În momentul în care îşi vor atinge scopul şi vor pustii Ierusalimul, va veni judecata lui Dumnezeu; a se vedea Isaia 29:5-8 ; Apocalipsa 16:12-16 .

Rămăşiţa, aceşti oameni evlavioşi, deşi necazul va atinge punctul culminant, vor ţine totuşi cu tărie la încrederea lor în Dumnezeu: „Şi noi, poporul Tău şi turma păşunii Tale, Îţi vom mulţumi pentru totdeauna; din generaţie în generaţie vom vesti lauda Ta.“

Nume și prenume *

Email *

Mesaj *