comori.org
comori.org

Capitolul 16

J. N. Darby

Salutările personale ale lui Pavel

Deşi nu-i cunoscuse niciodată pe creştinii romani ca adunare, Pavel le trimite totuşi multe salutări personale. Aceasta era legătura care nu putea fi frântă. Vedem cât de mişcător este felul cum inima lui se ocupă de toate detaliile slujbei care-l unea cu cei care o împlineau la rândul lor. Cel care prin har avusese acces la toate planurile lui Dumnezeu, căruia îi fusese îngăduit să vadă ceea ce nu putea fi făcut cunoscut omului aici jos, îşi aducea aminte de tot ceea ce aceşti creştini umili – printre ei femei devotate – făcuseră pentru el şi pentru Domnul. Aceasta este dragostea; este adevărata dovadă a puterii Duhului lui Dumnezeu; este legătura de afecţiune.

Regula preţioasă şi perfectă pentru umblarea creştină

Avem aici de asemenea o scumpă şi cu totul perfectă regulă pentru umblarea noastră, anume să fim simpli în ce priveşte răul şi înţelepţi în ce priveşte binele. Doar creştinismul putea oferi o astfel de regulă; căci el pune la dispoziţie o umblare care este bună în mod pozitiv, precum şi înţelepciunea pentru a umbla aşa. Creştini fiind, putem fi simpli în ce priveşte răul. Ce eliberare! Omul din lume trebuie să se familiarizeze cu răul pentru a se feri de el în această lume plină de capcane şi de tertipuri; trebuie să-şi corupă mintea, să se obişnuiască să gândească despre rău, ca astfel să nu fie prins de el. În curând însă va veni o izbăvire completă – curând Satan avea să fie zdrobit sub picioarele lor.

Epistolele apostolului – scrieri profetice

Vedem de asemenea că apostolul nu-şi scria el însuşi epistolele, ci se folosea de vreun frate pentru aceasta. Aici era unul numit Terţiu (versetul 22). Adânc îngrijorat de starea galatenilor, a scris el însuşi epistola adresată lor; însă salutul de la sfârşitul acesteia de care ne-am ocupat, ca şi de la sfârşitul celorlalte epistole ale lui, era scris cu propria lui mână cu scopul de a certifica conţinutul epistolei (1. Corinteni 16:21 ; 2. Tesaloniceni 3:17 , în care epistola falsă pomenită în capitolul 2 a constituit prilejul oferirii acestei dovezi, pe care el întotdeauna a dat-o, anume că o epistolă era cu adevărat a lui). Vedem totodată, prin această mică împrejurare, că el ataşa un caracter solemn şi plin de autoritate epistolelor sale, ele nefiind doar efuziuni ale unei inimi spirituale, ci Pavel ştia bine şi dorea ca şi ceilalţi să înţeleagă acest lucru, anume că ele erau vrednice de toată consideraţia şi de a fi păstrate ca autorităţi, ca expresia şi rezultatul misiunii lui apostolice, trebuind să fie primite ca atare; cu alte cuvinte, ca având autoritatea Domnului, cu care el era înzestrat prin puterea Duhului Sfânt. Ele erau epistole de la Domnul trimise prin intermediul lui, aşa cum fuseseră şi cuvintele lui (1. Tesaloniceni 2:13 şi 1. Corinteni 14:37 ).

Doxologia finală şi taina Adunării

Trebuie să observăm şi faptul că cele trei versete de la sfârşitul epistolei sunt detaşate de restul capitolului, introducând, în forma unei doxologii, sugerarea unui adevăr a cărui comunicare făcea distinctă învăţătura apostolului. El nu-l dezvoltă aici. Sarcina pe care Duhul Sfânt a împlinit-o în această epistolă era prezentarea sufletului în mod individual înaintea lui Dumnezeu, potrivit cu gândurile divine. Totuşi, acest lucru este în imediată legătură cu poziţia Trupului; iar doctrina cu privire la Trup, la Adunare, nu poate fi separată de el. Acum apostolul ne informează cu claritate că taina, Adunarea şi strângerea laolaltă a tuturor lucrurilor sub Hristos, fusese cu totul necunoscută în veacurile trecute. Dumnezeu păstrase tăcerea asupra acestui subiect în timpurile care sunt definite prin cuvântul veacuri, Adunarea nefăcând parte din acel curs de evenimente şi nici din căile lui Dumnezeu cu privire la pământ. Însă taina era acum descoperită şi comunicată neamurilor prin scrieri profetice – nu „scrierile profeţilor“. Epistolele adresate neamurilor aveau acest caracter; erau scrieri profetice – o nouă dovadă a caracterului epistolelor în Noul Testament.

Semnificaţia doxologiei (post-scriptum-ului); scopul epistolei

Cel care a înţeles doctrina acestei epistole, şi a scrierilor lui Pavel în general, va înţelege cu uşurinţă semnificaţia acestui post-scriptum. Epistola desfăşoară cu o perfecţiune şi cu o plinătate divină felul cum un suflet poate sta înaintea lui Dumnezeu în această lume, precum şi harul şi dreptatea lui Dumnezeu, ale Celui care Îşi menţine în întregime planurile cu privire la Israel.

Nume și prenume *

Email *

Mesaj *