Este o clipă binecuvântată când îi poţi vedea pe copiii tăi în Hristos plecând acasă în pace! Acest lucru l-am trăit în mod deosebit la patul de moarte al bătrânei Lidia, a cărei faţă moartă oferea imaginea liniştii depline şi a păcii. Ce va fi în acea dimineaţă, pe care o vor vedea numai cei care au crezut, când vor învia şi vor merge spre cer în întâmpinarea Domnului Isus în văzduh! Acolo va fi şi Lidia şi toţi vechii ei cunoscuţi, ba chiar şi mulţi alţii la care nu ne-am fi gândit, o mulţime pe care nimeni nu o poate număra. Vei avea şi tu, drag cititor, parte de acea bucurie sau vei sta departe de ea pentru totdeauna?
Inima doreşte să zăbovească la amintirea lucrării prin sate, dar trebuie să mă îndrept spre alte lucruri. Am vestit cuvântul în Tetbury, localitate în care mergeam des în acele zile. Fratele W. mi-a spus: „De ce nu tipăreşti câteva din întâmplările tale din lucrarea Domnului pe tren? Sunt sigur că Domnul va binecuvânta o astfel de lucrare.“ I-am spus că acest gând este nou pentru mine. El a stăruit să fac aceasta. Am simţit că Domnul îmi vorbea şi m-am pus pe lucru, fără să bănuiesc atunci că scrierile vor fi răspândite în întreaga lume în multe limbi. Doresc să citez aici câteva gânduri care m-au călăuzit la scrierea acelor pliante (aşa-numitele „Railway Tracts“, care au fost strânse în şase volume). Am privit la Domnul rugându-L să conducă pana mea şi să mă învrednicească să scriu simplu şi fără înflorituri, să nu-mi permită niciodată să scriu într-un spirit de partidă, ci să scriu pentru întreaga Biserică a lui Dumnezeu evanghelia pentru fiecare păcătos; L-am mai rugat să mă ajute să redau cuvintele exact aşa cum mi le pot aminti în fiecare întâmplare pe care o relatez.
Pliantele „Mefiboşet“, „Iosif“, „Rut“, „Ionatan“, „Iov“, „Neemia“ au fost scrise după ce am predicat despre aceste subiecte mai mult de patruzeci de ani prin ţară. Pliantul „Mefiboşet“ a fost folosit de Domnul în harul Său în mod deosebit spre mângâierea muribunzilor şi spre salvarea păcătoşilor.
Un alt pliant a devenit o binecuvântare pentru o femeie săracă din Rutlandshire, iar după plecarea ei acasă a fost folosit la întoarcerea la Dumnezeu a opt persoane. De câte ori nu a folosit Dumnezeul şi Tatăl nostru un pliant în cele mai întunecoase ţinuturi ale Angliei, unde se părea că uşa este închisă în faţa luminii Evangheliei! Cazuri asemănătoare s-au petrecut în America, India, Australia, dintre care voi aminti câteva.
Un păzitor al unei mari ferme de oi în pădurile australiene a întâlnit la o depărtare mare de fermă un păstor sărac şi singur care era pe moarte, dar care privea cu îngrijorare moartea şi judecata. Nu era nimeni în apropierea sa care să-i arate calea spre Hristos. Atunci tânărul păzitor s-a întors la locuinţa sa, a luat un pliant şi i l-a citit bărbatului muribund. Dumnezeu i-a dăruit sufletului său pace. A plecat din pădurea singuratică pentru a merge la Domnul.
Şi mulţi marinari au fost binecuvântaţi printr-un pliant. Într-o zi m-a întâlnit căpitanul G. în Glasgow şi mi-a povestit: „Trebuie să-ţi relatez un caz foarte interesant cum Domnul a binecuvântat pliantul «Victorie». În ultima mea călătorie, unul din marinarii mei s-a îmbolnăvit grav şi îşi făcea probleme din cauza mântuirii sufletului său. Subofiţerul mi-a ţinut lampa în timp ce eu am citit pliantul. Dumnezeu a binevoit să folosească citirea spre întoarcerea la Dumnezeu atât a sărmanului bolnav, cât şi a subofiţerului. Bărbatul a plecat acasă în pace.“
Sunt convins că Dumnezeu a fost acela care a folosit acele mici scrieri. Un sărman hindus din Demerara era neliniştit din cauza stării sufletului său. Un prieten de-al său, un mahomedan, îngrijorat de necazul acestuia, i-a spus: „Cred că am o scriere care ţi-ar putea da uşurarea spre care năzuieşti.“ I-a citit pliantul „Păcatele tale sunt iertate“. Amândoi au devenit creştini şi predicatori ai Evangheliei.
Pentru mintea omenească nu era nimic în acele scrieri, care să producă un astfel de eveniment măreţ, dar Dumnezeu a binevoit să folosescă Cuvântul său prin acele pliante.
Acelaşi pliant, „Păcatele tale sunt iertate“, a fost folosit în Sheffield pentru un necredincios muribund în modul următor: acel bărbat refuza să citească ceva creştinesc sau să primească vizita unei persoane care să-i vorbescă despre Hristos. Era un suflet care mergea spre iad, în întuneric şi necredinţă. O femeie a împăturit pliantul în aşa fel în mâna ei, încât se putea citi numai titlul. Ea a întins mâna spre el şi i-a spus: „Puteţi citi?“ El a citit cuvintele: „Păcatele tale sunt iertate“. A rămas încremenit. Dumnezeu i-a vorbit. Da, Dumnezeu spune: „Păcatele tale sunt iertate.“ El a răspuns: „Ce, păcatele mele? Este posibil, păcatele mele?“ În faţa lui stăteau toate păcatele întregii sale vieţi trecute, iar Dumnezeu în dragostea Sa nemărginită i-a spus: „Păcatele tale sunt iertate“. Prin harul lui Dumnezeu, a crezut în Dumnezeu, iar în următoarea zi a fost în cer. Cine poate măsura sau limita harul lui Dumnezeu?