Veşti triste
În timp ce Albert şi scumpa lui soţie Wilhelmine treceau prin tot felul de încercări din partea regimului nazist, nu au fost scutiţi de multe necazuri din partea fiilor care erau plecaţi în război. Albert, Karl, Hanns, Alfred, Gustav şi Paul fuseseră mobilizaţi. Albert, Hanns, Gustav şi Paul luptau din greu pe frontul din Rusia. Ernst şi Werner au fost scutiţi de serviciul militar. Gustav a căzut la 29 Mai 1943 la capul podului din Kuban în regiunea Lodgorny. Părinţii săi au primit mai târziu calendarul din buzunarul lui Gustav cu o însemnare datată din 29 Mai: "Pentru a mă întări am citit Psalmul 31 , de la versetul 6 la sfârşit". Deja de ceva vreme, Gustav le scria părinţilor săi: "Am sentimentul că timpul care mi-a fost dat va fi scurt". Gustav era la Domnul, aceasta o ştiau părinţii săi şi astfel au fost mângâiaţi cu mângâieri divine.
Doi ani mai târziu, în 1945, s-a auzit o bătaie în poarta familiei lui Albert. Deschizând poarta, a auzit: "Heil Hitler! Sunt şeful grupului local al partidului nazist şi trebuie să vă comunic o veste tristă. Fiul dvs. Paul a căzut pentru patrie, în Ianuarie, la Weichsel-Bruckenkopf Pietrkow". Atunci Wilhelmine l-a întrerupt strigând dintr-o dată: "Tată, aşa-i că Paul este acasă?". Albert răspunse: "Da, este acasă". Apoi, mama spuse: "Domnul să fie lăudat". Albert şi Wilhelmine se aşteptau la această veste, căci în ultima scrisoare a sa, Paul le-a scris: "Merg spre casă, casa Tatălui, cine ştie, poate chiar mâine". La puţin timp după primirea acestei ştiri, familia s-a strâns pentru a se ruga. Albert a propus cântarea nr. 47:
Eu Te aştept pe Tine.
Tu ma porţi cu-ndurare,
Cu dragoste şi bunătate pe braţele Tale credincioase de Tată.
Tu nu mă părăseşti şi nu mă uiţi.
Eu Te aştept pe Tine! Eu Te aştept pe Tine!
Eu Te aştept pe Tine.
Atunci când deznădejdea şi lipsa se apropie,
Atunci când valurile de întristare ameninţă să mă acopere.
Tu nu mă părăseşti şi nu mă uiţi.
Eu Te aştept pe Tine! Eu Te aştept pe Tine!
Eu Te aştept pe Tine,
Când nu văd niciun ajutor,
Şi când vrăjmaşul mă urmăreşte oriunde merg.
Tu nu mă părăseşti şi nu mă uiţi.
Eu Te aştept pe Tine! Eu Te aştept pe Tine!
Eu Te aştept pe Tine,
Până când alergarea mea se va sfârşi aici jos
Sunt încrezător, până când întreaga luptă va înceta
Tu nu mă părăseşti şi nu mă uiţi.
Eu Te aştept pe Tine! Eu Te aştept pe Tine!
După a treia strofă s-au oprit cu toţii şi au început să plângă; singur, Albert a cântat şi ultima strofă. Cât de mult au fost mângâiaţi de cuvintele psalmistului: "Pune lacrimile mele în burduful Tău: nu sunt ele în cartea Ta?" (Psalmul 56:8 ). "Sufletul meu se topeşte în lacrimi, din cauza întristării: întăreşte-mă, după Cuvântul Tău" (Psalmul 119:28 ). Şi profetul Isaia s-a adresat familiei întristate: "El va înghiţi moartea pentru totdeauna. Şi Domnul Dumnezeu va şterge lacrimile de pe toate feţele" (Isaia 25:8 ). Cu siguranţă, pentru credincioşi va fi o revedere lângă Isus în lumină. Cuvântul lui Dumnezeu a ridicat familia greu încercată, şi Albert întărit a putut să-şi reia slujba pentru Domnul.
Diferite necazuri - dar Dumnezeu l-a ajutat
În timpul războiului s-a întâmplat ca Wilhelmine să vadă că rezerva de cartofi s-a terminat. Nu ştia cu ce va hrăni familia la prânz. Când a aflat, Albert L-a rugat pe Domnul pentru cartofi. Puţin timp după aceea au primit 1450 kg de cartofi, de la diferiţi expeditori din Hesse.
Într-o dimineaţă, familia Winterhoff a primit facturile de chirie şi de gaz; în scurt timp trebuia plătite 75 mărci. Albert a privit facturile, a împreunat mâinile şi a mulţumit Domnului pentru modul cum El va purta de grijă. Puţin mai târziu, spre ora unsprezece, a fost înştiinţat că a primit suma de 75 mărci prin mandat poştal. Într-o zi, Albert se ducea la o strângere de evanghelizare. Trenul a avut întârziere. I s-a spus că nu mai poate prinde legătura următoare. Totuşi Albert era convins că Domnul L-a trimis la acea evanghelizare. Trebuia neapărat să ia acea legătură. Astfel, mulţumi dinainte pentru că Domnul va face să întârzie şi acea legătură, până va sosi trenul său. Şi aşa s-au întâmplat lucrurile. Cu ocazia unei înmormântări, ploua foarte tare. Mulţi fraţi şi surori erau necăjiţi că nu aveau umbrele. A fost pentru Albert o ocazie potrivită să ceară Domnului un timp bun pentru drumul până la cimitir şi a mulţumit dinainte pentru ceea ce El va face. Domnul i-a ascultat cererea.