Întâlnirea de la Ronsdorf
O mare parte a fraţilor au aderat atunci la noua "Uniune a creştinilor din Bisericile libere", astfel că Albert a rămas singur. A continuat să se întâlnească cu câţiva fraţi şi surori, puţini la număr, zicând: "Dacă mi se interzice să frâng pâinea, atunci o voi face de zece ori, Domnul mă va autoriza". Cu toate acestea, a primit invitaţia de a merge la Ronsdorf. Pentru că el era cunoscut ca un martor credincios şi drept, iubind pe toţi copiii lui Dumnezeu, chiar când ei mergeau pe un drum greşit, au încercat să-l câştige ca evanghelist pentru Uniunea Bisericilor libere evanghelice.
Fraţii i-au explicat toate avantajele Uniunii, promiţându-i un salariu regulat, încercând să-l convingă cu amabilitate. Dar Albert le-a spus: "Eu nu pot merge pe acest drum, căci Domnul nu va merge cu mine". Imediat, Wilhelm Brockaus zise: "Domnul te-a concediat din slujba ta "[termenul german pentru a concedia este acelaşi ca şi pentru a alunga]. Albert a răspuns: "Eu urăsc despărţirea (sau alungarea), spune Domnul", în Maleahi 2:16 . Fraţii sunt prea dependenţi de bani". Nu s-a lăsat prins cu nimic. "Frica de om întinde o cursă" (Proverbe 29:25 ). A scăpat de această cursă prin teama sa de Dumnezeu. Credincioşia sa în rugăciune şi cercetarea Bibliei i-au păstrat încrederea în Domnul.
Recrutare pentru o lucrare misionară independentă
Un alt grup de creştini l-au contactat de asemenea pe Albert, în vederea unei colaborări misionare la Heukelbach, fără a-l implica în niciun fel din punct de vedere organizatoric. Dar pentru Albert drumul era clar. El vroia să se strângă doar cu cei care, în afara oricărei denominaţiuni sau organizaţii, poate chiar în mijlocul multelor pericole, doreau să menţină unitatea organică şi nu organizată a Trupului. Printre aceştia se găseau mulţi fraţi şi surori în vârstă, multe văduve, dar de asemenea şi familii numeroase. Aceasta a spus el fraţilor săi, din Uniune, cu privire la lucrarea misionară, în ciuda propunerilor lor bine intenţionate. Credinţa priveşte la Dumnezeu şi aşteaptă totul de la El, care poate să ne conducă pe cale dreaptă şi să aibă grijă de noi. Era convingerea sa profundă, chiar în timpuri de încercare.
Dragostea nu se mânie
În Germania, agitaţia creştea tot mai mult. Deşi creştinii erau acum bine organizaţi şi având în aparenţă o comuniune bună între ei, un mare număr dintre ei erau îngrijoraţi. Mulţi fraţi şi surori ştiau că drumul în Uniune este nepotrivit, dictat prin teama de Stat şi frica de oameni. Albert cunoştea un mare număr de astfel de fraţi şi de surori şi se ruga stăruitor pentru ei. El îi iubea în ciuda drumului pe care mergeau şi care-l considerau în întregime greşit, în pofida fricii lor de autorităţi. Dar mulţi şi-au schimbat opiniile, faţă de care nu putea decât să se mire. Timp de mulţi ani au predicat despărţirea de orice sistem religios organizat şi acum ei înşişi se găseau în interiorul acestor sisteme. Un frate i s-a adresat odată lui Albert: "Cum se face că atâţia fraţi de valoare urmează acum acest drum?" Albert i-a replicat cu privire la acest subiect: "Iată, Ţie Îţi place adevărul în omul dinăuntru" (Psalmul 51:6 ). Se poate înţelege Scriptura, se poate explica, se poate vorbi într-un fel plăcut, se pot şti toate conexiunile şi totuşi nimic să nu se înţeleagă din ceea ce este "adevărul în omul dinăuntru". Adevărul trebuie să locuiască în inima mea, să fie ţinut ferm în dragoste şi să fie predicat în puterea Duhului Sfânt, fără a lua în consideraţie opiniile oamenilor. Timpurile de criză descoperă starea noastră, descoperind pe cel care spune doar cu gura şi pe cel care iubeşte cu adevărat adevărul".
Albert a demonstrat că a înţeles bine versetul din 2. Corinteni 11:3 , "Dar mă tem ca nu cumva, după cum şarpele a amăgit pe Eva în viclenia lui, aşa şi gândurile voastre să fie stricate, îndepărtându-se de la simplitatea faţă de Hristos". "Simplitatea faţă de Hristos" l-a păstrat în aceste timpuri periculoase de viclenia şarpelui, de viclenia lui Satan. El nu s-a îndepărtat de cei care mergeau pe o cale greşită, ci se străduia să le slujească, oriunde aceasta era posibil. Astfel a vorbit creştinilor în Biserici, predicând la înmormântări, făcând vizite la văduve, la orfani, fraţilor şi surorilor singuri, străduindu-se în toate felurile să-L glorifice pe Domnul Isus.