Hitler ia puterea
La 30 Ianuarie 1933, Hitler a luat puterea politică în Germania. Preşedintele ţării, Hindenburg, l-a numit pe Hitler cancelarul guvernului german, care reunea pe naţional-socialişti, naţionalişti germani şi frontul naţional "crucea de fier". La jurământul de investitură, Hitler a zis că vrea să fie în serviciul lui Hindenburg, aşa cum altădată a servit ca soldat în armată; la care Hindenburg a adăugat: "Şi acum, domnilor, cu Dumnezeu înainte". În aceeaşi seară, acelaşi Hitler s-a demascat în faţa susţinătorilor săi, la o manifestaţie incendiară, la cancelarie: "Nicio putere din lume nu mă va îndepărta de aici în viaţă". Dictatura brună a început. Ea a stăpânit Germania din anul 1933 până în 1945, aducând lumii întregi suferinţă, moarte şi lacrimi.
În câteva luni, Hitler avea deja o astfel de putere că nimeni nu putea să i se opună câtuşi de puţin. La 24 Martie 1933 a emis legea de preluare deplină a puterii. Această lege îl autoriza pe Hitler şi guvernul său, până la 1 Aprilie 1937 să emită legile ţării, şi legea de revizuire a Constituţiei. La 2 Mai 1933, sindicatele au fost interzise, iar bunurile le-au fost confiscate; 27 Iunie, partidul socialist a fost interzis; 14 Iulie, toate partidele, în afară de partidul naţional socialist, fiind interzise; 15 Iulie, a fost constituit Consiliul general al Economiei pentru conducerea naţională a tuturor forţelor economice; 25 Iulie, au fost promulgate legi pentru prevenirea noilor generaţii de bolnavi ereditari; 14 Octombrie, Germania se retrage din Liga Naţiunilor.
Doi duşmani principali trebuiau combătuţi: marxiştii şi iudeii. Prin denumirea de marxişti erau cuprinşi toţi cei care gândeau diferit, şi anume: comuniştii, social-democraţii, liberalii, membrii cultelor religioase, printre care "Martorii lui Iehova" şi cei care nu aparţineau niciunei denominaţii creştine organizate, în final toţi creştinii dizidenţi, indiferent de biserica de care făceau parte.
În timp ce Marxismul îndemna la lupta de clasă, Hitler gândea că istoria umanităţii se reduce la o mare luptă a raselor; şi el, Hitler, este chemat să aducă victoria Arienilor, popoare din nord, asupra a tot ce era de rasă inferioară. Aceasta însemna sfârşitul existenţei pentru bolnavii ereditari, bolnavii mintali şi bolnavii cu handicap. Pofta de putere a lui Hitler este descrisă destul de bine în Habacuc 1:6-11 . Albert Winterhoff era destul de conştient de evoluţia lucrurilor. Într-o zi a văzut trupele SS , în poziţie de defilare, cu cămaşile lor brune, ridicând braţul şi salutând Heil-Hitler. Atunci Albert s-a gândit la cuvântul din Iov 38:14-15 : "El (pământul) se schimbă ca lutul unei peceţi şi toate se aşează ca într-un veşmânt; şi lumina le este oprită celor răi şi braţul ridicat este frânt". Aceste versete - scoase din context - le vedea ca o indicaţie profetică pentru regimul lui Hitler şi era de acum înainte deplin convins că acest braţ ridicat nu era un braţ de binecuvântare, ci era mai degrabă un braţ frânt. În acelaşi timp nu se îndoia că pe lângă acest braţ care va fi frânt, ţara şi poporul vor avea de suferit.