Copilăria şi tinereţea
A fost o mare bucurie în casa băcanului Carl Winterhoff - primul comerciant înscris în registrul oficial din Schwelm - când soţia sa, Henriette, a adus pe lume la 29 martie 1875 al şaselea copil al său, micuţul Albert. Fraţii şi surorile sale erau nerăbdători să vadă cu cine seamănă mai mult micuţul lor frăţior. Ei priveau în pătuţul unde era culcat şi din care îşi cerea laptele într-un mod insistent. Minune divină: micuţele mâini, picioruşele, căpşorul, toate erau bine alcătuite. Cum era aceasta posibil? Marele Dumnezeu şi-a pus mâna Sa asupra micuţului Albert: "Ochii Tăi au văzut fiinţa mea neîntocmită şi în cartea Ta au fost scrise toate mădularele mele: zi de zi se formau când nu era încă niciunul" (Psalmul 139:16 ).
Albert era al şaselea copil din a doua căsătorie şi alţi patru au mai urmat. Astfel a crescut Albert în sânul familiei sale. El se juca liber cu prietenii săi de care nu se distingea cu nimic. La vârsta de şase ani a mers la şcoala publică din Gevelsberg-Vogelsang pe care apoi a părăsit-o pentru a merge la colegiu. Îi plăcea foarte mult să studieze, gândind cu siguranţă că într-o zi o să devină un comerciant renumit ca şi tatăl său.
Totuşi, un lucru nu-i era încă clar şi nu l-a experimentat decât mai târziu: Albert avea nevoie de un Mântuitor care să-l curăţească prin sângele Său de numeroasele sale păcate, cunoscute sau ascunse. El nu se gândea la aceasta în acea perioadă, dedicând cea mai mare importanţă studiului, jocului şi armoniei familiale prin prezenţa împreună la biserică sau prin ascultarea citirii zilnice a Bibliei.
După ce a terminat studiile la colegiu, a început un curs comercial în cadrul firmei August Borkey din Gevelsberg, pentru a urma cu zel exemplul tatălui său. Ca ucenic conştiincios primeşte admiraţia superiorilor. Înţelege repede noţiunile noi, arătând practic calităţile sale de comerciant. Viitorul se înfăţişa deja clar în faţa sa, cu un loc cu totul secundar pentru Dumnezeu. Mai târziu, când va înainta în vârstă, va putea să se ocupe şi de existenţa lui Dumnezeu, dacă împrejurările îl obligă. Va avea timp şi pentru aceasta. Pentru moment, se preocupă să înveţe cât mai mult în meseria sa cu ambiţie, zel şi energie, gândind că aceasta ocupă locul principal în viaţa omului. A fi onest, consecvent, plin de zel şi înţelept, iată ce era important pentru viaţa sa. Cu aceste calităţi va putea să stea în faţa lui Dumnezeu când va veni ziua. S-a gândit vreodată tânărul Albert că şi un tânăr poate muri subit? Ce s-ar întâmpla atunci? Dar Marele Dumnezeu avea îndreptate privirile Sale spre acest tânăr, nelăsându-l să meargă pe căile sale proprii.