„Încolo fraţilor fiţi tari în Domnul.“ Cu această expresie, apostolul schimbă tematica. În alineatul precedent s-a adresat foarte concret diferitelor grupe de persoane. Cuvântul „fraţilor“ include de fapt şi pe surori. Lupta creştinilor nu este doar problema unei anumite trupe de elită. Lupta nu este numai pentru credincioşi maturi sau fraţi foarte talentaţi. Lupta este partea tuturor creştinilor, tineri şi vârstnici, fraţi şi surori. Fiecare credincios, care se bucură de poziţia sa în Hristos şi încearcă să umble în chip vrednic de chemarea la care a fost chemat, trebuie să lupte.
Să nu ne retragem de la această luptă! Ca un exemplu de avertizare, psalmistul Asaf ne arată oştenii lui Efraim: „Fiii lui Efraim, înarmaţi, trăgând cu arcul, au dat înapoi în ziua luptei“ (Psalm 78:9).
Există mulţi credincioşi care nu cunosc această luptă. Acest lucru este foarte trist: fie nu-şi cunosc poziţia, fie nu sunt gata să o pună în practică. Fiecare copil al lui Dumnezeu are de luptat în împrejurările vieţii sale - unul mai mult, altul mai puţin. Dar luptăm şi lupta din Efeseni 6 ? Pe un creştin lumesc, diavolul îl lasă în pace. Ce poate un astfel de creştin să piardă, dacă este indiferent faţă de binecuvântările cereşti?
Să ne întrebăm încă o dată în mod serios, în ce măsură ne preocupă aceste adevăruri minunate din epistola către Efeseni, dar nu din punct de vedere intelectual, ci în profunzimea inimii. Nu ar trebui oare să ne pară rău că alte lucruri ne sunt mai importante şi astfel nu suntem un exemplu pentru generaţia tânără? De aceea să ne încurajăm unii pe alţii, să gustăm tot mai mult binecuvântările noastre duhovniceşti în locurile cereşti şi apoi să luptăm.