Noul Testament vorbeşte în diferite locuri despre aşteptarea creştinilor. Ce aşteptăm noi? Sau mai bine am întreba: Pe cine aşteptăm noi? Răspunsul nu este greu. Îl aşteptăm pe Domnul Isus, Mântuitorul şi Domnul nostru. Chiar dacă ne bucurăm de ceea ce ne aşteaptă în slavă, totuşi toate acestea trec în plan secund dacă ne gândim la Cel pe care Îl aşteptăm. La fel ca tesalonicenii, care s-au întors la Dumnezeu pentru a-i sluji unui Dumnezeu viu şi adevărat, putem să-L aşteptăm pe Fiul Său din ceruri (1. Tesaloniceni 1:10 ). Ce bucurie va fi când Îl vom vedea pentru prima dată aşa cum este! Aşteptarea noastră se referă la trei domenii:
Aşteptăm venirea Domnului pentru ai Săi
Domnul Isus va veni pentru a ne lua la Sine. Despre aceasta vorbeşte apostolul Pavel în epistola sa către Filipeni: „Pentru că cetăţenia noastră este în ceruri, de unde Îl şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos, care va transforma trupul smereniei noastre în asemănare cu trupul gloriei Sale“ (Filipeni 3:20,21 ). Acest eveniment este iminent. Domnul Isus a promis: „Iată, Eu vin curând!“ Tot ceea ce se află în legătură cu viaţa actuală pe pământ, va lua sfârşit. Atunci se vor sfârşi toate grijile, toate suferinţele, dar se va încheia şi slujba noastră pentru Domnul. Îl vom vedea pe Acela care ne-a iubit.
Dar aşteptăm numai pentru că aceasta înseamnă bucurie pentru noi? Să ne gândim la Domnul Isus! Ce va fi pentru El când îşi va duce acasă Mireasa iubită! Cât de mult tânjeşte El după noi! Dacă noi ne bucurăm să-L vedem, cu cât mai mult El ne doreşte. El a dat totul pentru a ne avea, adică viaţa Sa. Ne amintim de Isaac care se plimba seara pe câmp şi îşi aştepta mireasa. Cât s-a bucurat când deodată a observat călătorii în depărtare şi apoi şi-a putut strânge în braţe mireasa!
Aşteptarea venirii Domnului Isus pentru noi este numită o „nădejde fericită“ (Tit 2:13 ). Gândind la El suntem bucuroşi. Dar venirea Sa pentru noi va fi şi un act de îndurare. „Păstraţi-vă în dragostea lui Dumnezeu, aşteptând îndurarea Domnului nostru Isus Hristos pentru viaţa veşnică“ (Iuda 21 ). Îndurarea ne-a întâmpinat când eram păcătoşi, îndurarea ne poartă astăzi şi îndurarea este ceea ce aşteptăm când va veni Domnul Isus.
Aşteptăm arătarea Sa în slavă
El Se va întoarce pe acest pământ pentru a-şi întemeia împărăţia Sa în putere şi slavă. Acum avem parte de lepădarea Sa, deoarece El este încă respins de oamenii din această lume. Atunci însă vom domni împreună cu El. Despre această aşteptare vorbesc câteva versete din Noul Testament, de exemplu 1. Corinteni 1:7,8 : „Aşteptând descoperirea Domnului nostru Isus Hristos, care vă va şi întări până la sfârşit, ca să fiţi de neînvinuit în ziua Domnului nostru Isus Hristos“. În versetul citat deja din Tit 2 , aşteptarea venirii Domnului pentru noi este în legătură directă cu descoperirea şi arătarea Sa cu noi: „aşteptând fericita speranţă şi arătarea gloriei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor, Isus Hristos, care S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi“. Nădejdea fericită vorbeşte despre venirea Sa pentru noi, arătarea Sa în slavă fiind în legătură cu venirea Sa pe acest pământ.
Dar nici aici nu vrem să ne gândim numai la noi. Desigur, pentru noi va fi ceva măreţ să împărţim cu Domnul Isus domnia Sa. Dar ce va însemna pentru El să păşească din nou pe acest pământ! Când a venit acum 2000 de ani, totul s-a petrecut în cea mai mare sărăcie şi umilinţă. El a venit, dar a fost respins. Nu a fost primit. La urmă i s-a pregătit o cruce.
Dar când va apărea a doua oară, totul va fi altfel. Atunci va veni ca victorios, atunci va fi recunoscut ca Domnul domnilor şi Regele regilor. Pe acest pământ, unde a stat crucea Sa, Îşi va ridica împărăţia şi va domni în dreptate. El aşteaptă acea clipă, pentru că „S-a aşezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu, de acum aşteptând până când vrăjmaşii Lui vor fi puşi ca aşternut al picioarelor Lui“ (Evrei 10:12,13 ). Dacă Domnul Isus aşteaptă aceasta, şi noi putem să aşteptăm împreună cu El.
Aşteptăm un cer şi un pământ nou
La sfârşitul împărăţiei de o mie de ani, diavolul va ispiti încă o dată oamenii şi mulţi îl vor urma. La acest ultim atac al diavolului, Domnul va răspunde cu judecată. Cerul şi pământul actual vor trece prin foc (2. Petru 3:7-10 ); apoi va fi un cer şi un pământ nou; acest lucru îl putem aştepta deja astăzi. De aceasta ne aduce aminte Petru: „Toate acestea deci urmând să fie descompuse, ce fel de oameni trebuie să fiţi voi, în purtare sfântă şi evlavie, aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu... Dar noi, potrivit promisiunii Sale, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care locuieşte dreptatea“ (2. Petru 3:11-13 ).
Ziua lui Dumnezeu (numită şi ziua veşniciei) este caracterizată prin faptul că Dumnezeu „este totul în toate“. Atunci, în starea veşnică, Dumnezeu va ajunge la capăt cu toate căile Sale. În creaţia nouă, dreptatea nu va domni, ca pe pământul primei creaţii în timpul împărăţiei păcii, ci va locui. Ce înseamnă aceasta ne arată Apocalipsa 21:3-8 .
Putem aştepta şi ne putem bucura şi de această zi. În creaţia nouă nu va mai exista nimic care să amintească de păcat şi urmările sale. Atunci se vor împlini cuvintele lui Ioan Botezătorul: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel care ridică păcatul lumii“ (Ioan 1:29 ).
Să ne gândim din nou ce va însemna aceasta pentru Domnul Isus. Când a păşit prima dată pe acest pământ, a venit pentru a rezolva problema păcatului. În starea veşnică se vor vedea într-un mod desăvârşit urmările lucrării Sale pe cruce. Cât de îndurerat este astăzi Domnul văzând păcatul şi nenorocirea din această lume în care se găsesc oamenii! Toate acestea vor dispărea atunci, iar Domnul nostru va ajunge la odihnă şi satisfacţie deplină. De aceasta ne bucurăm împreună cu El!
Astăzi putem, desigur, doar puţin bănui din ceea ce va aduce viitorul. Dar un lucru îl ştim cu siguranţă: Îl vom vedea pe Domnul şi vom împărţi totul cu El. Să aşteptăm cu bucurie aceasta!
Care este consecinţa practică a acestei stări? „De aceea, preaiubiţilor, aşteptând aceasta, străduiţi-vă să fiţi găsiţi de El în pace, fără pată şi fără vină“ (2. Petru 3:14 ). Nu suntem oare datori Domnului şi Mântuitorului nostru să dăm curs acestui îndemn?