Prescripţiile lui Dumnezeu pentru poporul Său pământesc cu privire la curăţire conţin, pe lângă însemnătatea directă pentru Israel, o mulţime de învăţături practice pentru viaţa zilnică ca şi creştini. În continuare dorim să vedem ce putem învăţa de la peşti.
Dumnezeu a spus poporului Său: „Dintre toate câte sunt în ape, pe acestea să le mâncaţi: să mâncaţi tot ce are aripioare şi solzi. Dar să nu mâncaţi tot ce nu are aripioare şi solzi; să vă fie necurate“ (Deuteronom 14:9,10 ; a se compara şi Levitic 11:9-12 ). Animalele de apă sunt împărţite aici în două grupe: peştii, care aveau aripioare şi solzi, erau animale curate, iar celelalte tipuri de peşte, cărora le lipseau aceste caracteristici, erau necurate.
Peştii au nevoie de aripioare ca să nu fie purtaţi de curent, ci să poată înota într-o direcţie sau alta. Solzii servesc ca protecţie contra rănirilor din afară. Aceasta ne spune ceva: din fire suntem purtaţi de propriile noastre plăceri (a se vedea 2. Timotei 3:6 ). Nu putem altceva decât să ne lăsăm purtaţi cu ceilalţi oameni. Dar după întoarcerea noastră la Dumnezeu, lucrurile stau altfel. Ca şi credincioşi ne asemănăm peştilor care pot înota contra curentului. Dar ne comportăm şi în viaţa practică asemenea peştilor care au aripioare şi solzi?
Presiunea mulţimii în această lume este mare şi ea nu se opreşte în faţa creştinilor şi printre creştini. A înota contra curentului nu este simplu. Îi auzim pe copiii noştri spunând: „Aceasta o fac toţi, şi noi o putem face.“ Sau invers: „Aceasta nu o face nimeni, de ce trebuie să o facem noi?“ Să fim sinceri! Nu avem câteodată astfel de gânduri sau altele asemănătoare? Să notăm doar câteva exemple:
„Aceasta o face toată lumea“, spune tânărul şi astăzi merge cu fata aceasta, mâine cu cealaltă.
„Şi alţii fac la fel“, spune tânăra şi se îmbracă după ultima modă.
„Acest lucru este obişnuit“, spune conducătorul auto şi depăşeşte mereu viteza maximă admisă.
„Şi alţii fac aceasta“, spune elevul şi copiază la o lucrare.
„Toţi fac aşa“, spune grupul de tineri şi îşi îndreptăţesc astfel vizita la o discotecă.
„Aşa este astăzi obiceiul“, spune omul de afaceri şi manipulează declaraţiile sale de impozit.
„Şi alţii fac aceasta în concediu“, spune capul familiei şi neglijează să meargă la adunare cu regularitate când îşi petrece cu ai săi concediul/vacanţa.
Recunoaştem cât de repede ajungem să facem ceva ce fac şi alţii. Cu alte cuvinte: înotăm în sensul curentului, pentru că este comod.
Se poate şi altfel? Se mai poate înota astăzi contra curentului? Desigur, se poate. Dumnezeu ne arată în Cuvântul Său exemple încurajatoare de oameni care au înotat contra curentului, care au fost altfel decât ceilalţi şi nu au făcut pur şi simplu ceea ce făceau toţi. În continuare enumerăm câteva exemple:
Când cele zece iscoade au descurajat poporul şi i-au avertizat cu privire la duşmani, Caleb a declarat curajos: „Să mergem să ne suim îndată şi s-o stăpânim (ţara), pentru că o vom învinge, cu siguranţă“ (Numeri 13:30 ).
Când întregul popor Israel se afla în pericolul de a-L părăsi pe Dumnezeu, Iosua a arătat că el doreşte să stea consecvent de partea Dumnezeului său: „Dar eu şi casa mea vom sluji Domnului“ (Iosua 24:15 ).
Când toţi soldaţii din Israel tremurau în faţa uriaşului filistenilor, Goliat, şi nici unul nu îndrăznea să lupte contra lui, auzim cuvintele lui David adresate lui Saul: „Nimănui să nu-i tremure inima din cauza lui! Robul tău va merge şi se va lupta cu acest filistean“ (1. Samuel 17:32 ).
Când împăratul Nebucadneţar a poruncit tuturor oamenilor să se plece în faţa idolului său, trei bărbaţi au luat o decizie curajoasă. Şadrac, Meşac şi Abed-Nego s-au ridicat din mulţime şi au declarat: „Să ştii, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi şi nu ne vom închina chipului de aur pe care l-ai ridicat“ (Daniel 3:18 ).
Toţi aceşti bărbaţi au avut curaj. Ei au luat decizia lor contra părerii mulţumii. Ei au luat-o cu Dumnezeul lor. A înota contra curentului se poate numai în părtăşie cu Domnul şi în puterea Sa. Din proprie putere nu putem face nimic. Ca exemplu îl avem pe Petru. El i-a spus Domnului: „Dacă toţi se vor poticni de Tine, eu niciodată nu mă voi poticni“. Petru dorea să înoate contra curentului, dar el credea că poate face aceasta prin propria lui putere. De aceea a suferit o înfrângere dureroasă.
A înota contra curentului este în primul rând o problemă personală. Desigur, Dumnezeu ne dă de o parte şi alta bărbaţi şi femei care ne pot fi un ajutor, dar provocarea se adresează fiecăruia în parte. „Tu însă“, spunea Pavel lui Timotei. Acest „tu însă“ are valabilitate şi astăzi pentru tine şi pentru mine. Suntem noi gata să înotăm contra curentului? Suntem noi gata să fim altfel decât ceilalţi? Suntem noi gata să facem lucruri pe care toţi ceilalţi nu le fac, pentru că dorim să fim plăcuţi Domnului? Putem fi convinşi că Dumnezeu va răsplăti din belşug o astfel de hotărâre pentru El, o astfel de consecinţă, ca urmare a ascultării de Cuvântul Său.