Preaiubit frate E. Maylan,
Îţi scriu în grabă, deoarece îmi stă pe inimă atitudinea fraţilor faţă de alegerile care urmează să vină. Am aflat că fraţii din V. nu prea au meditat la importanţa unui act care i-a făcut să ia parte la mersul acestei lumi. Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu că, din momentul în care li s-a prezentat, au înţeles aceasta şi, sper eu, cu toată claritatea. Acest fapt m-a făcut să mă gândesc la faptul că poate nici fraţii din apropierea ta nu au meditat la aceasta.
Mi se pare atât de simplu faptul că un creştin, nefiind din această lume, ci unit cu Cel care a murit şi a înviat din nou, nu are niciun interes în a se amesteca în cea mai cunoscută activitate a lumii, printr-un act ce îi confirmă existenţa sa ca făcând parte din această lume şi identificarea sa cu întregul sistem pe care Domnul urmează să îl judece; de aceea cred că adevărul trebuie să fie prezentat pentru a fi recunoscut, doar de către aceia care şi-au înţeles poziţia; cu atât mai mult cu cât aceste evenimente (revoluţia de la 1848) aşează lumea mai evident pe terenul ei, însă cu mult mai aproape într-adevăr de marea catastrofă care urmează să cadă asupra celor care s-au ridicat împotriva lui Dumnezeu. Ah, cum tânjeşte sufletul meu ca poporul Său să fie despărţit pentru El şi chiar având înţelegere cu privire la ceea ce aşteaptă această lume şi, încă mai mult, cu privire la ceea ce trebuie ei să aştepte neîncetat! Fie ca Dumnezeu să ne dea harul de a fi credincioşi în purtarea acestei mărturii oriunde, potrivit cu uşa pe care El o va deschide, la timp şi nelatimp; pentru că cei ai Săi, atât de dragi Lui, au nevoie de acest har.
Evenimentele se precipită, dragul meu frate, şi totuşi în ceea ce ne priveşte pe noi, noi nu aşteptăm decât un singur lucru, faptul că Preaiubitul nostru, Mântuitorul nostru, va veni. Venirea Lui devine o resursă, aşa cum a fost o bucurie pentru noi timp îndelungat, şi o realitate cu mult mai preţioasă şi cu mult mai apropiată. Fie ca noi să Îl aşteptăm permanent; doar Dumnezeu cunoaşte acel moment. Creştinul ia la cunoştinţă despre evenimentele care au loc ca o mărturie pentru acela care înţelege; dar gândul său, dorinţa sa, partea sa, este mult mai mult în sanctuar decât în toate acestea. Dar nu este adevărat că acest act de votare, ca un act de identificare cu lumea (în toate formele pe care le capătă în zilele din urmă), se cuvine să fie evitat şi privit ca o capcană de către toţi creştinii care au înţeles voia lui Dumnezeu şi poziţia lor în Hristos? Întotdeauna adevărat (am procedat aşa de douăzeci de ani), este de două ori mai adevărat acum.
Pacea, harul şi îndurarea să fie cu tine, dragul meu frate, şi să îţi fie înmulţite, iar prezenţa şi bucuria Domnului să fie cu toţi fraţii care te înconjoară. Probabil că voi pleca de îndată în Anglia, dar am speranţa întoarcerii. Salută-i din inimă pe toţi fraţii.
Cu multă dragoste, al tău J.N.D
Cred că la sfârşitul capitolului 3 din Filipeni, felul în care Îl aşteptăm pe Isus Hristos ca Mântuitor ne eliberează de întregul mers al acestei lumi, aşa cum este el.
Montpellier, 24 Martie, 1848.