În îndemnul pe care îl dă referitor la purtarea soţiilor, apostolul Petru vorbeşte despre comportamentul femeilor sfinte din vechime şi ne dă ca exemplu atitudinea Sarei. Vom cita aceste cuvinte, pe care Duhul Sfânt ni le-a dat prin Petru, fiindcă sunt folositoare pentru subiectul nostru: „Tot aşa, soţiilor, fiţi supuse soţilor voştri, încât, chiar dacă unii sunt neascultători de Cuvânt, să fie câştigaţi fără cuvânt, prin purtarea soţiilor, fiind martori la purtarea voastră curată, în temere; podoaba voastră să nu fie cea de afară, a împletirii părului şi a purtării aurului sau a îmbrăcării hainelor lumeşti, ci omul ascuns al inimii, în frumuseţea nepieritoare a unui duh blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu. Pentru că astfel se împodobeau altădată şi sfintele femei, care sperau în Dumnezeu, supunându-se soţilor lor, după cum Sara asculta de Avraam, numindu-l domn.” (1. Petru 3:1-6 ).
Aceste versete sunt foarte clare şi nu au nevoie de comentarii. Sara, despre care am considera din Vechiul Testament că a fost o femeie cu o personalitate puternică şi poruncitoare, este înfăţişată ca un exemplu al femeilor sfinte din vechime, care se supuneau soţilor lor şi aveau o purtare curată. Lucrul acesta ne arată foarte clar poziţia femeii în raport cu bărbatul şi practica manifestată de femeile sfinte din vechime.
În legătură cu situaţia din vechime, dorim să facem o referinţă scurtă la locul femeii sub lege. Când apostolul Pavel scrie adunării din Corint şi îi învaţă despre locul femeii în Adunare, le spune că femeile trebuie „să fie supuse, aşa cum spune şi legea” (1. Corinteni 14:34 ). Nu există un text sau o învăţătură anume cu privire la aceasta, ci este conţinutul general al Vechiului Testament. În toată dispensaţia legii, vedem că locul femeii era de supunere şi ascultare şi nu de conducere şi autoritate.
Aşadar, vedem clar cum creaţia, căderea şi legea, indică toate faptul că poziţia femeii rânduită de Dumnezeu este de supunere.