Este mai degrabă ciudat faptul că unii tineri credincioşi au o problemă în a descoperi ceea ce consideră ei că este o sferă potrivită pentru practicarea şi dezvoltarea energiei spirituale. Ei îşi imaginează că doar dacă ar merge ca misionari în primejdiosul Congo sau pe vreo insulă singuratică din Pacific, atunci ar avea ocazia de a arăta lumii un astfel de eroism creştin şi jertfire de sine ce rar se poate întâlni. Sunt copleşiţi (de altfel, toţi suntem când este vorba de acest subiect) de faptul că, din cei 1,5 miliarde de locuitori ai planetei*, se estimează că doar 400 de milioane mărturisesc numele lui Hristos, o proporţie de aproape 1 la 4. Dar pentru că par încă neputincioşi în a concepe şi realiza vreun plan uriaş pentru binecuvântarea omenirii în general, ei încă aşteaptă o oportunitate pentru a lua parte într-unul din marile proiecte creştine.
* cifră vehiculată la începutul sec. al XX-lea, în timpul când a fost scris articolul. Astăzi se estimează că există în lume aprox. 7,125 miliarde de locuitori dintre care 33,35% sunt creştini (n.tr.)
Permiteţi-mi să spun acestor suflete ambiţioase că primul lucru care se aşteaptă de la voi este să fiţi “evlavioşi faţă de propria casă”. Nu trebuie să aşteptaţi să începeţi din vârful scării. Amintiţi-vă că David, care a ajuns în final împărat peste Israel, şi-a început cariera prin a păzi oile tatălui său. Tot la fel şi voi nu trebuie să călătoriţi mii de kilometri pentru a vă găsi sfera de acţiune. Sunteţi deja în ea.
Îmi amintesc de prima dată când am venit în Londra de la ţară şi am întrebat un poliţist unde este Hyde Park Corner. Ofiţerul, cu o seriozitate imperturbabilă, a indicat deasupra capului meu unde am putut citi “Hyde Park Corner” scris cu litere mari. Eram deja acolo.
Tot la fel este şi cu mulţi tineri care au scopuri mult mai modeste decât cel de mai sus. Ei sunt foarte dornici să facă ceva de felul şcolii duminicale sau al predicării. Însă toţi pierd din vedere porunca apostolică: “să înveţe întâi să fie evlavioşi faţă de propria casă” (1. Timotei 5:4 ).
Te întrebi şi tu: “Doamne, ce vrei să fac”? Aici este lucrarea ta. Nu trebuie decât să te uiţi pe fereastră şi să ca să o găseşti. “Să fie evlavioşi faţă de propria casă”.
În versetul citat (1. Timotei 5:4 ), prin “evlavie” se înţelege, în special, acea îndeletnicire afectuoasă şi respectul care se potriveşte atât de bine tinerilor credincioşi faţă de rudele mai în vârstă şi cu atât mai mult atunci când (aşa cum este şi în text) acea rudă este văduvă. Apostolul scrie: “dacă vreo văduvă are copii sau urmaşi, ei să înveţe întâi să fie evlavioşi faţă de propria casă şi să-I răsplătească pe părinţi, pentru că aceasta este plăcut înaintea lui Dumnezeu”. Se poate vedea din termenii generali folosiţi, că apostolul, fără a menţiona în mod intenţionat, se referă la tot ceea ce este potrivit pentru membrii unei familii, de la cei tineri până la cei mai în vârstă.
Mă aştept ca unii dintre cititorii mai tineri să creadă că este aproape inutil să atragi atenţia asupra acestui subiect. Ei zic: “Ştim cu toţii cum trebuie să ne purtăm faţă de părinţii noştri. Ştiam asta mai înainte de a ne converti”. Însă cred că nu greşesc dacă spun că cei care obiectează sunt chiar aceia care nu caută în mod conştiincios să “fie evlavioşi faţă de propria casă”.
Nu, prietenii mei tineri, voi uitaţi că, oricât de ascultători şi de supuşi aţi fi fost înainte de convertirea voastră, voi nu puteaţi să arătaţi viaţa lui Hristos. Când aţi fost născuţi din nou, voi aţi primit o viaţă cu totul nouă, care se manifestă în căile lui Hristos. Îmi pare rău dacă nu aţi învăţat încă faptul că, dacă nu vegheaţi, eul va fi cel care va ieşi la suprafaţă şi nu Hristos. Acelaşi lucru poate să fie făcut fie pentru sine, fie pentru Hristos. Ceea ce vreau să spun este că, de exemplu, îţi poţi asculta părinţii fie pentru plăcerea ta, fie pentru a-I plăcea lui Hristos. Ultimul aspect reprezintă evlavie faţă de propria casă. Duhul lui Hristos este astfel arătat în toate relaţiile tale filiale şi întreaga casă o poate vedea.
Nu vreau să diminuez nicicum valoarea învăţăturii sau a predicării sau a lucrării misionare. Dar îndrăznesc să spun că evlavia acasă este mult mai importantă decât o clasă de Şcoala Duminicală sau vorbitul la colţul unei străzi. Şi motivul pentru care spun aceasta este în text: “să înveţe întâi să fie evlavioşi faţă de propria casă”. Şi ceea ce Dumnezeu a pus pe primul loc este întotdeauna greşit ca noi să îl punem chiar şi pe locul doi. Cu mult mai mult să îl neglijăm cu totul!
Este o caracteristică a timpului prezent faptul că cei tineri se înalţă pe ei înşişi crezând că ştiu cu mult mai mult decât părinţii lor. Umerii tineri pretind că au capete bătrâne. Domnul Timothy Novice crede că tatăl său este foarte deficitar în ce priveşte cunoştinţa Scripturii şi că nu îi este foarte clară diferenţa dintre Babilon şi Fiară. Iar când mama sa i-a spus că în tinereţea ei tinerii nu erau atât de înaintaţi şi de implicaţi aşa cum este el, acesta s-a încruntat şi i-a răspuns cumva de sus că ea a uitat ce avantaje deosebite a avut el (Dl. T. N.). Este acesta un duh potrivit? Nu este duhul lui Hristos. Citiţi ultimele 3 versete din Luca 2 .
Aşadar, tinerii mei prieteni trebuie să fiţi atenţi să nu aveţi aere superioare în casă. Nu vă înălţaţi pe voi înşivă, nici măcar acasă. Fiţi îmbrăcaţi cu smerenia. Amintiţi-vă, de asemenea, că secretul arătării evlaviei în casă stă în exerciţiul lepădării de sine. Iubeşte-te pe tine însuţi şi fă ceea ce-ţi place în ultimul rând. Pentru a fi un creştin puternic ai nevoie de un exerciţiu complet într-o astfel de lepădare de sine. Şi cel mai bun loc pentru aceasta este acasă.
De ce este acasă cel mai bun loc? Pentru că acolo eşti mai vulnerabil decât în orice alt loc. Ştii că dacă ţi se refuză felul tău de a face lucrurile, îţi sare muştarul mult mai des acasă decât în orice alt loc. Deoarece, pentru un anume motiv, nu ţi se permite să mergi la o predică sau orice altă strângere, eşti dintr-o data cuprins de îmbufnare. Nu te deranjează să te “dai mare” în faţa părinţilor. Dar de ce ţi-ai păstra bunătatea pentru prietenii tăi creştini şi amărăciunea pentru familia ta? Trebuie să înveţi întâi să fii evlavios acasă. Aceasta te va face un învăţător mai bun pentru copii şi un ucenic mai bun pentru Hristos în orice aspect.