În aceste zile în care trăim, este o mare nevoie ca noi să stăm tot mai tăcuţi înaintea Domnului. Doar să intrăm şi să trăim într-o astfel de părtăşie dulce cu El, încât să ne putem desfăta în orice timp cu acele roade ale Duhului, care sunt Dragostea, Bucuria, Pacea, etc (Galateni 5:22,23 ). Aceste versete sunt doar o imagine a ceea ce este Domnul nostru Isus Hristos şi a ceea ce El vrea să fie pentru fiecare dintre cei dragi ai Lui. Acest lucru este foarte preţios inimii care a gustat că Domnul este bun. O, de am pătrunde tot mai mult în gândul lui Dumnezeu cu privire la Acela, al cărui farmec infinit este desfătarea Sa zilnică, care întotdeauna I-a făcut Lui plăcere, care întotdeauna S-a bucurat înaintea Lui (Matei 17:5 , Proverbe 8:30 ).
Atunci când ne bucurăm în dragostea Sa, ne oprim noi oare pentru a ne gândi dacă El este bucuros? Noi cântăm “Aceea va fi glorie pentru mine”. Cu mult mai binecuvântaţi am fi să cântăm “Aceea va fi glorie pentru El”. O, de am putea să ne îndepărtăm complet de a ne mai gândi la noi înşine şi de a căuta bunăstarea noastră, pentru a putea fi capabili să trăim înaintea Lui, doar pentru a sluji nevoilor inimii Sale iubitoare, doar pentru a-L face pe El fericit. Nimeni nu a fost vreodată fericit, căutând fericirea. Pot gusta fericirea doar aceia care caută să dea bucurie unei alte inimi. Adesea venim la El pentru a avea rezolvate nevoile noastre. Am venit noi oare vreodată doar pentru a satisface dorurile inimii Sale pline de dragoste?
El caută adoratori, aceia care vor vorbi de valoarea Sa, de frumuseţea Sa, de gloria Sa. I-a găsit El în noi? Am căutat noi oare să Îi dăm bucuria care Îi era pusă înainte atunci când a îndurat crucea, atunci când a plătit preţul teribil pentru răscumpărarea noastră? Va fi oare singura noastră bucurie în glorie faptul că suntem mântuiţi şi făcuţi asemenea Lui? Oare bucuria faptului că El este satisfăcut, că El se bucură, nu va întrece toate acestea? Ah, preaiubiţilor, suntem atât de înclinaţi să privim totul din punctul nostru de vedere, din prisma efectului pe care îl va avea asupra noastră, în loc să privim la acestea în relaţie cu El. Am plâns cu El pentru inimile reci şi împietrite. Ne-am bucurat noi oare vreodată cu El doar pentru că El şi-a găsit oaia? Ne bucurăm adesea de fericirea celor dragi inimilor noastre. Suntem noi oare vreodată fericiţi pentru niciun alt motiv, afară de acela că ştim că El este fericit? Cât de adesea noi nu vindem noi mirul nostru – care ar fi trebuit turnat peste El – sub pretextul că dăm ceva pentru săraci (Ioan 12:1-11 ). Cât de adesea nu îi refuzăm timpul pe care inima Sa îl doreşte fierbinte sub pretextul că suntem prea ocupaţi cu lucrarea. Cineva a spus odată: “M-am săturat de graba permanentă a copiilor lui Dumnezeu de a sluji, de a sluji ca şi cum vreun tată a dorit mai mult ca copiii lui să ostenească pentru el, decât să-l iubească şi să aibă încredere în el”
O, de ne-am întreba şi noi în orice împrejurare: “Îi va aduce aceasta bucurie inimii Lui?”. Poate facem multe lucruri care nu sunt în mod sigur rele, dar contribuie ele la bucuria Sa? Cât de mult avem noi nevoie de a ne familiariza tot mai mult cu El. Faptul de a-L cunoaşte pe El mai bine, ne va diminua grija noastră de a cunoaşte orice altceva, deoarece El este plinătatea lui Dumnezeu. În El este cuprins tot ceea ce Dumnezeu are pentru noi din momentul în care am fost mântuiţi până în infinitele veacuri ale eternităţii.
Încă puţin şi vom fi pentru totdeauna cu El. Vom regreta noi atunci că am petrecut mult timp singuri alături de El în această pustie? Inima mea tânjeşte după acel moment când niciodată nu Îl voi mai mâhni. Cât de răbdător şi de blând a fost El cu fiecare dintre noi. Cum ne-a mâhnit uneori lipsa de apreciere din partea prietenilor. Deci, ce înseamnă oare aceasta pentru El – Cel care a dat totul pentru a ne răscumpăra din moartea veşnică – să ne vadă nepreocupându-ne cu fericirea Lui, cu gloria Lui, să ne vadă pe noi ocupaţi cu orice altceva, în afară de El?