Versetele 1-3
Acest psalm ne îndreaptă din nou gândurile spre perioada împărăţiei de o mie de ani. Până atunci, lauda „aşteaptă în tăcere“, laudă care va răsuna cândva în Sion. Desigur, astăzi cântăm cântări de mulţumire spre onoarea lui Dumnezeu, spre lauda Mântuitorului nostru, dar atunci se va înălţa din Sion, cetatea marelui Împărat, o cântare de laudă din gura tuturor.
Dumnezeu este numit aici „Tu, care asculţi rugăciunea“. Ce nume frumos, plin de conţinut! Este un nume care vorbeşte şi inimilor noastre. Pentru noi, Dumnezeu nu este numai Cel care ascultă rugăciunea, ci şi Tatăl care dă un răspuns la rugăciunile noastre. Rămăşiţa credincioasă va înălţa multe rugăciuni în timpul marelui necaz. Ei Îl vor chema pe Dumnezeu, pentru că ştiu că El ascultă rugăciunea; strigătul lor, pe care îl auzim în unii psalmi, va fi în sfârşit auzit. Scăpaţi pentru totdeauna de duşmanii lor, ei vor intra în împărăţia promisă pentru a savura de atunci înainte binecuvântările acestei împărăţii. Dumnezeu Îşi va aduce aminte de toate rugăciunile lor înălţate spre El, şi la timpul Său cei drepţi vor afla că nicio rugăciune nu este uitată de El. Pe inima lor va fi proslăvirea Împăratului; ei vor dori ca toţi oamenii să vină la El, pentru ca toţi să-L onoreze. Nu este şi dorinţa noastră, ca mulţi oameni să-L accepte şi ca Numele Său să fie astfel proslăvit de cât mai mulţi oameni răscumpăraţi?
„Nelegiuirile m-au copleşit“. Aici auzim vocea Mântuitorului la cruce. Ce povară mare a luat acolo asupra Sa! El, care nu cunoştea păcat, a devenit locţiitorul nostru. Lucrarea Sa a avut un efect imediat: tâlharul a fost salvat imediat în acel loc. Cu privire la cei drepţi din timpul sfârşitului, citim aici: „vei ierta fărădelegile noastre“. Iertarea acelor fărădelegi, printre care în primul rând păcatul lepădării lui Mesia, ţine încă de viitor.
Versetul 4
Fericirea şi savurarea, despre care se vorbeşte în acest verset, ţin încă de viitor cu privire la Israel.
Cu privire la noi, găsim aici o aplicaţie. Prin credinţă ni s-a dăruit bucuria cu privire la alegerea noastră. Ne putem apropia şi putem sta în locurile cereşti, unde suntem binecuvântaţi cu orice binecuvântare duhovnicească. Dar acest lucru se face, cum am spus, în credinţă; realitatea ţine de viitor. Sufletul nostru este însă săturat deja acum; noi considerăm bunurile acestei lumi gunoi în comparaţie cu slava cerului, care ne aşteaptă. Dacă speranţa slavei acţionează această stare în noi, ce va fi Casa Tatălui? A locui acolo unde este Însuşi Domnul Isus va fi cea mai mare fericire. Nu avem deja acum motive suficiente pentru a ne bucura foarte mult? Iudeii timpului din urmă vor citi acest psalm şi se vor bucura anticipat de slava viitoare.
Versetele 5-13
Cel care ascultă rugăciunea va răspunde alor Săi. El va curăţa ţara în dreptate prin lucruri înfricoşătoare, judecând pe toţi cei care i S-au împotrivit. Înainte de judecata finală, marea popoarelor va urla sub conducerea lui Satan, dar Dumnezeu va porunci valurilor şi marea se va linişti. Ca urmare a faptelor Sale mari în favoarea poporului Său, pământul va fi binecuvântat din belşug. Creaţia va fi eliberată de robia stricăciunii (Romani 8:21
), de sub această robie sub care a stat de la căderea în păcat.
Versetele 9-13 vorbesc despre bogăţii nemărginite. Blestemul va fi înlăturat de pe pământ; nicio calamitate nu va prejudicia recolta. Dumnezeu Însuşi va înmuia cu ploaie bulgării, va pregăti pământul pentru semănat. „Râul lui Dumnezeu este plin de apă“. Astăzi, râurile sunt când mari, când mici, ele slujesc câteodată la pedepsirea omenirii prin inundaţiilor lor; dar râul lui Dumnezeu poartă peste tot binecuvântare şi rod.