Versetul 1-3
Aceste versete conţin multă mângâiere şi îmbărbătare pentru zile-le încercării. Când pericolul se apropie, avem nevoie de un loc de refugiu. Unde am putea găsi un astfel de loc dacă nu la Dumnezeu? David, bărbatul care a avut de-a face într-un mod deosebit cu duşmanii, a găsit mereu în Dumnezeu protecţie desăvârşită, atât pentru sine, cât şi pentru oastea sa.
Duşmanii noştri pot să fie altfel decât duşmanii lui David; dar ei nu sunt mai puţin răi şi periculoşi. Unii credincioşi au căzut, pentru că nu L-au cunoscut suficient pe Domnul Isus ca adăpostul lor. Puterile duşmane vor exista întotdeauna şi încercările nu vor înceta, dar cel credincios poate şti că Domnul este „un ajutor în necazuri, întotdeauna uşor de găsit“.
Fiii lui Core, care au scris acest psalm, aveau o încredere de nezguduit în El, o încredere pe care noi ar trebui să o imităm; ei spuneau: „De aceea nu ne vom teme, chiar dacă s-ar răsturna pământul şi s-ar clătina munţii în inima mărilor.“ Cu cât Îl cunoaştem mai bine pe Dumnezeu, cu atât mai mult vom înţelege că El este adăpostul nostru.
Versetele 4-11
În Sfânta Scriptură, râurile sunt folosite adesea ca o imagine a binecuvântării şi a favorii din partea lui Dumnezeu (a se vedea Psalmul 36:8
; Apocalipsa 22:1
). Aici, râul este în legătură cu Sion, cetatea lui Dumnezeu. De acolo vine binecuvântarea şi ea se răspândeşte prin pâraiele care curg din el. Putem să transpunem versetul 4 şi la Adunare, în mijlocul căreia Domnul Isus a promis prezenţa Sa (Matei 18:20
). De acolo se revarsă pâraiele harului Său şi dau binecuvântare, înviorare şi bucurie.
„Dumnezeu este în mijlocul ei, ea nu se va clătina.“ Acest verset se referă la Ierusalim în timpul Împărăţiei de o mie de ani. Dacă aceasta se poate spune despre acea cetate, cu cât mai mult despre Adunare sau Biserică, a cărei origine şi chemare sunt cereşti! Versetele următoare vorbesc în mod profetic despre judecăţile care se vor împlini înainte de începutul acelei împărăţii a păcii lui Hristos (a se vedea Apocalipsa 19 ). Apoi uneltele războiului vor fi nimicite şi „nici nu vor mai învăţa războiul“ (Isaia 2:4 ).
Ca şi psalmul anterior, şi acesta descrie împrejurările din timpul Împărăţiei de o mie de ani. Cercetând psalmii trebuie să avem mereu în vedere că această împărăţie joacă un rol principal în căile lui Dumnezeu cu poporul Său Israel. De aceea, în această carte găsim numeroase aluzii la scopul final al lui Dumnezeu cu privire la poporul Său. Nu este vorba însă doar despre Israel, ci despre tot pământul: „Bateţi din palme, toate popoarele! Strigaţi către Dumnezeu cu cântec de bucurie! Pentru că Domnul... este... un Împărat mare peste tot pământul.“
În versetele 3 şi 4 găsim un alt adevăr important în legătură cu Israel şi cu celelalte naţiuni (a se compara Deuteronom 32:8 ). Tot pă-mântul va înţelege cândva că acest popor a stat totdeauna în centrul gândurilor lui Dumnezeu. Chiar dacă astăzi pare că Dumnezeu a uitat Israelul şi nu Se mai îngrijeşte de el, totuşi evenimentele despre care relatează acest psalm se vor împlini în curând.
Dacă urmărim linia Duhului Sfânt în acest psalm, suntem trans-puşi şi aici în timpul sfârşitului.
Versetele 4-7 relatează în scurte cuvinte despre evenimentele ca-re se vor întâmpla în Palestina. Profeţii au profeţit despre acestea (a se vedea Zaharia 14:6-15 ; Ezechiel 39:1-8 ). Iudeii credincioşi, care vor intra în Împărăţia de o mie de ani, îşi vor aminti de profeţii şi vor înţelege cu admiraţie că tot ce a profeţit Dumnezeu prin slujitorii Săi, profeţii, s-a împlinit. „Cum am auzit, aşa am văzut în cetatea Dumnezeului oştirilor.“
Şi pentru noi este preţios să ştim că nu numai Cuvântul lui Dumnezeu cu privire la Israel se va împlini deplin, ci şi cel pentru răscumpăraţii Domnului, căci toate promisiunile Sale sunt Da şi Amin în Hristos (2. Corinteni 1:20 ).
Cugetarea la bunătatea lui Dumnezeu este legată de rămânerea în interiorul templului Său (versetul 9). Dacă stăm în apropierea Sa, atunci ochii noştri vor fi deschişi şi vom admira cu inimi mulţumitoare bunătatea Sa.