Numeri
„Au fost număraţi, după porunca Domnului, de Moise, fiecare pentru slujba sa şi pentru lucrarea sa; şi au fost număraţi de el, cum poruncise Domnul lui Moise.” Numeri 4:49
Această carte ne prezintă numărătoare şi organizarea lui Israel în călătoria lor prin pustie. Dumnezeu le-a dat instrucţiuni pentru slujba lor şi pentru conflictele dintre ei pe drumul lor spre ţara Canaanului. Dumnezeu i-a dat fiecărui om din cele doisprezece seminţii propriul lui loc, fiind aleşi de îndată soldaţii, cei care puteau ieşi la luptă în Israel; de asemenea, familiile din seminţia lui Levi, chehatiţii, gherşoniţii şi fiii lui Merari, au fost rânduite să-i slujească pe preoţi în purtarea cortului întâlnirii şi în lucrarea lor. În aceste detalii vedem o imagine a înţelepciunii măreţe şi a purtării de grijă a lui Dumnezeu în rânduirea tuturor detaliilor din vieţile sfinţilor Săi de-alungul istoriei lor în această lume, o lume pe care, prin ceea ce trăim aici, o găsim ca pe o pustie.
În istoria Israelului, vedem aproape patruzeci de ani de slăbiciune generală, eşecuri, nemulţumiri şi neascultare. Toate acestea au fost repetate din nefericire şi în istoria Bisericii de astăzi. Însă purtarea de grijă plină de îndurare şi credincioşia lui Dumnezeu strălucesc într-un mod minunat peste falimentul lor. Aceasta se vede într-un mod remarcabil în istoria lui Balaam (capitolele 22-24), prin care vedem cum Domnul Îşi apără poporul împotriva oricărui efort al vrăjmaşului de a-l nimici.
Iosua şi Caleb (Numeri 14:6-9 ) sunt exemple înviorătoare ale unui devotament neclintit, statornic, în contrast cu neascultarea generală; şi ei ne amintesc din nou că noi nu trebuie să acceptăm falimentul. O înţelegere corectă a numărătorii şi rânduirii lui Dumnezeu, precum şi a locului pe care El îl consideră potrivit pentru noi, în lucrarea pe care El o doreşte pentru noi, ne va da tărie şi încredere, indiferent de ceea ce fac alţii.