1. Autorul şi data scrierii
2. Scopul scrierii
3. Particularităţi
4. Privire de ansamblu asupra conţinutului
1. Autorul şi data scrierii
Conform unei vechi tradiţii, nu doar Geneza (numită şi prima carte a lui Moise), ci întregul Pentateuh (din greacă pente-cinci, iar teuchos-suport pentru suluri) a fost scris de Moise. În ceea ce priveşte de la Exod la Deutoronom Moise a fost martor ocular şi în parte chiar personajul principal. Atunci când a scris Geneza, pe lângă revelaţia directă de la Dumnezeu (de exemplu descrierea creaţiei lumii în Geneza 1 - 2 ), este posibil ca el să fi apelat la documente din vremea patriarhilor (de exemplu genealogiile din Geneza 5:10-11 şi 36). Sub îndrumarea Duhului Sfânt, Moise a consemnat totul. Pentru că şi el era un profet, cuvintele din 2. Petru 1:21 i se aplică şi lui la fel de bine: „oameni sfinţi ai lui Dumnezeu au vorbit sub puterea Duhului Sfânt”.
Moise a trăit aproximativ în anii 1500-1400 î.Hr. Scrierea hieroglifă foarte avansată exista deja în Egipt, iar originile ei pot fi urmărite până în anii 3000 î.Hr. Pictogramele sumeriene şi cuneiformele asiro-babiloniene datează deasemenea tot din acea vreme. “Miturile creaţiei şi potopului” akkado-sumeriene şi asiro-babiloniene (de exemplu Epopeea lui Ghilgameş) au fost comparate adesea cu relătarile asemănătoare din Biblie şi sunt adesea considerate a fi “şablonul” lor. Dar aceste scrieri poetice omeneşti, pline de diverşi “dumnezei”, sunt în mare contrast cu cuvântul simplu şi clar al Sfintei Scripturi. Dar ele arată că aceşti oameni păgâni au păstrat o mică evidenţă a începuturilor lumii care, în imaginaţia lor şi sub influenţa idolatriei lor, au consemnat sub forma pe care o avem astăzi. Închinarea la şerpi, care era, şi încă este, răspândită în multe culturi idolatre în întreaga lume, este un alt exemplu cum Satan a reuşit în a întoarce oamenii de la adevărata închinare către singurul Dumnezeu viu şi i-a atras la el (compară cu Geneza 3:1 , Apocalipsa 12:9 ).
Tradiţia că Moise este autorul primelor cinci cărţi ale Biblie îşi are originea în chiar Cuvântul lui Dumnezeu. Denumirea de „lege” nu se referă doar la poruncile pe care Moise le-a primit la Sinai de la Dumnezeu. Deja în Vechiul Testament se face adesea referinţă la întregul Pentateuh, la Tora, prima parte a Vechiului Testament. Compară Iosua 1:7 ; 8:31 ; Judecători 3:4 ; 2:3 ; 2. Cronici 23:18 ; Ezra 3:2 ; Neemia 8:1 ; Daniel 9:11 ; Maleahi 4:4 .
Domnul Isus confirmă faptul că Moise este autorul în Luca 24:27 şi 44; Ioan 5:46-47 ; şi Pavel, care vorbeşte adesea despre lege, o numeşte „legea lui Moise”(Romani 10:5 ; 1. Corinteni 9:9 ; Evrei 10:28 ).
Devine evident din două pasaje din Vechiul Testament că termenul „lege” sau „legea lui Moise” include şi Geneza: 1. Corinteni 14:34 nu se poate referi decât la ordinea divină din Geneza 2:18 şi 3:16, de vreme ce în legea dată pe muntele Sinai lipseşte o poruncă explicită cu privire la femei, iar în Galateni 4:21 Pavel vorbeşte despre istoria lui Ismael şi a lui Isaac (Geneza 16 şi 21). În ambele cazuri el vorbeşte despre lege.
2. Scopul scrierii
Geneza (Început, devenire) este cartea începuturilor. Conţine “sămânţa” tuturor legăturilor lui Dumnezeu cu această lume, principiile relaţiilor dintre Dumnezeu şi om, şi anticipează toate descoperirile viitoare ale lui Dumnezeu.
Geneza descrie creaţia lumii, căderea primilor oameni în păcat şi consecinţele ei, şi nu doar blestemul ci şi prima indicaţie clară despre Mântuitorul. Vedem dreptatea lui Dumnezeu în judecata marelui potop, dar deasemenea alegerea harului şi viaţa de credinţă în Avraam. În istoria lui Isaac vedem fiul preaiubit al tatălui care trebuia sacrificat, şi în istoria lui Iosif şi a fraţilor săi întregul mers al lui Israel cu Mesia al lor. În biografiile patriarhilor Avraam, Isaac şi Iacov ne este deasemenea prezentată viaţa personală de credinţă. Cortul ne arată că cel credincios este un străin pribeag în această lume, care nu are cetăţi de lăsat în urmă, ci este în căutarea uneia viitoare. Altarul este o imagine a părtăşiei cu singurul Dumnezeu adevărat şi adorarea pe care El o caută.
3. Particularităţi
Numele lui Dumnezeu
Nu doar în Geneza, ci în întreg Vechiul Testament în principal se întâlnesc două nume ale lui Dumnezeu: Dumnezeu (ebraică: Elohim) şi Iehova (ebraică JHWH: Cel Veşnic, probabil se pronunţă Yahweh). Aceste două nume nu arată însă, după cum susţin mulţi critici, la diferiţi autori sau relatări care ar fi fost redactate de “editori” de mai târziu, ci sunt o dovadă a inspiraţiei divine a Scripturii. Peste tot unde atotputernicia Creatorului trebuia subliniată, citim Dumnezeu. Dar atunci când El se întoarce în har către om este numit Iehova. De exemplu citim în Geneza 7:16 , după ce Noe a intrat în arca: „…aşa cum îi poruncise Dumnezeu. Şi Iehova a închis corabia dupa el”.
“Toledoth”
O anumită structură a Genezei reiese din faptul că de 11 ori cuvântul evreiesc “toledoth” (generaţii, cronici) este menţionat ca o concluzie – sau ca introducere – a unei relatări. Afirmaţii stereotip similare sunt cunoscute din tablele cuneiforme din Mesopotamia. Cuvântul “toledoth” se întâlneşte în următoarele pasaje:
- Capitolul 2:4 “Acestea sunt originile (generaţiile) cerurilor şi ale pământului.”
- Capitolul 5:1 “Aceasta este cartea urmaşilor (generaţiilor) lui Adam.”
- Capitolul 6:9 “Aceştia sunt urmaşii (Aceasta este istoria) lui Noe.”
- Capitolul 10:1 “Şi aceştia sunt urmaşii (generaţiile) fiilor lui Noe.”
- Capitolul 11:10 “Aceştia sunt urmaşii (generaţiile) lui Sem.”
- Capitolul 11:27 “Aceştia sunt urmaşii (generaţiile) lui Terah.”
- Capitolul 25:12 “Aceştia sunt urmaşii (generaţiile) lui Ismael.”
- Capitolul 25:19 “Aceştia sunt urmaşii (generaţiile) lui Isaac.”
- Capitolul 36:1 “Aceştia sunt urmaşii (generaţiile) lui Esau.”
- Capitolul 36:9 “Aceştia sunt urmaşii (generaţiile) lui Esau.”
- Capitolul 37:2 “Aceştia sunt urmaşii (generaţiile) lui Iacov.”
Şapte biografii
Geneza conţine biografiile a şapte credincioşi: Adam, Enoh, Noe, Avraam, Isaac, Iacov şi Iosif. Aceştia sunt importanţi pentru împărţirea acestei cărţi.
4. Privire de ansamblu asupra conţinutului
I. Geneza 1 - 11 : Istoria din vechime
1. Capitolele 1-5 De la creaţie la potop
a. Capitolul 1:1-2:25 Creaţia
Capitolul 1 Lucrarea în 6 zile
Capitolul 2 Crearea omului
b. Capitolul 3:1-4:7 Căderea şi consecinţele ei (Romani 5:12 )
Capitolul 3 Ispita, cădere, judecată şi har
Capitolul 4:1-7 Cain şi Abel: prima jertfă, prima crimă şi prima cetate
c. Capitolul 4:8-5:32 Cain şi Set: doi descendenţi ai lui Adam(1. Corinteni 15:46 )
2. Capitolele 6-11 De la Noe la Avraam
a. Capitolul 6:1-8:14 Potopul
Capitolul 6 Construirea corăbiei (Matei 24:38-39 ; 2. Petru 3:3-10 )
Capitolul 7 Potopul: Judecată şi izbăvire
Capitolul 8:1-14 Sfârşitul potopului
b. Capitolul 8:15-10:32 Noe şi urmaşii lui
Capitolul 8:15-22 Noe şi pământul cel “nou”
Capitolul 9 Instituirea autorităţii şi căderea lui Noe
Capitolul 10 Descendenţii lui Iafet, Sem şi Ham
c. Capitolul 11:1-26 Construirea turnului din Babel
II. Geneza 12 - 50 : Istoria patriarhilor
1. Capitolele 12:1-21:34 Avraam, tatăl tuturor credincioşilor (Romani 4 )
a. Capitolul 12:1-14:24 Chemarea lui Avram şi viaţa lui vizibilă de credinţă
Capitolul 12 Avram se duce în Canaan prin credinţă şi eşueaza în Egipt
Capitolul 13 Alegerea lui Lot şi partea lui Avram
Capitolul 14 Avram îl salvează pe Lot şi îl întâlneşte pe Melhisedec (Evrei 7:1 )
b. Capitolul 15:1-21:34 Experienţele lui Avraam cu Dumnezeu
Capitolul 15 Promisiunea fiului şi a moştenirii
Capitolul 16 Agar şi Ismael: Legea şi firea(Galateni 4:21-31 )
Capitolul 17 Reînnoirea promisiunii şi instituirea circumciziei; schimbarea numelui (Avraam şi Sara)
Capitolul 18 Părtăşia cu Dumnezeu şi rugăciunea pentru Sodoma
Capitolul 19 Distrugerea Sodomei şi Gomorei; salvarea lui Lot; originea lui Moab şi Amon
Capitolul 20 Eşecul lui Avraam cu Abimelec
Capitolul 21 Naşterea lui Isaac şi despărţirea de Agar şi Ismael
2. Capitolele 22:1-26:33 Isaac, fiul promisiunii
a. Capitolul 22:1-25:18 Avraam şi Isaac: o viziune profetică
Capitolul 22 Jertfirea lui Isaac (Romani 8:32 ): Moartea lui Hristos
Capitolul 23 Moartea şi îngroparea Sarei: respingerea lui Israel
Capitolul 24 Isaac se căsătoreşte cu Rebeca: chemarea miresei
Capitolul 25:1-18 Recăsătorirea lui Avraam şi moştenirea lui Isaac: Mileniul
b. Capitolul 25:19-34 Fiii lui Isaac, Esau şi Iacov: alegerea harului (Romani 9:6-14 )
c. Capitolul 26:1-33 Isaac şi ţara filistenilor: eşec şi binecuvântare
3. Capitolele 26:34-37 Iacov-Israel, sau educaţia Duhului
a. Capitolul 26:34-28:22 Esau şi Iacov
Capitolul 26:34-35 Soţiile lui Esau
Capitolul 27 Iacov primeşte binecuvântarea prin înşelăciune
Capitolul 28 Fuga lui Iacov în Mesopotamia
b. Capitolul 29:1-31:55 Iacov locuieşte cu Laban
Capitolul 29 Iacov se căsătoreşte cu Leea şi Rahela
Capitolul 30 Fiii lui Iacov
Capitolul 31 Întoarcerea lui Iacov în Canaan
c. Capitolul 32:1-37:1 Iacov în Canaan
Capitolul 32 Lupta lui Iacov cu Dumnezeu şi noul nume (Israel)
Capitolul 33 Iacov se întâlneşte cu Esau
Capitolul 34 Dina şi Sihem
Capitolul 35 Iacov merge la Betel; naşterea lui Beniamin şi moartea Rahelei
Capitolul 36:1-37:1 Esau şi urmaşii săi;
4. Capitolele 37:2-50:26 Iosif, o imagine a lui Hristos respins şi glorificat
a. Capitolul 37:2-36 Visele lui Iosif şi robia în Egipt
b. Capitolul 38:1-30 Iuda şi Tamar
c. Capitolul 39:1-41:57 Smerirea şi înălţarea lui Iosif
Capitolul 39 Iosif şi soţia lui Potifar
Capitolul 40 Iosif interpretează visele servitorilor lui Faraon
Capitolul 41 Visul lui Faraon şi eliberarea lui Iosif
d. Capitolul 42:1-47:31 Cei şapte ani de secetă
Capitolul 42 Fraţii lui Iosif în Egipt
Capitolul 43 A doua călătorie a fraţilor lui Iosif în Egipt
Capitolul 44 Conştiinţa fraţilor lui Iosif începe să se trezească
Capitolul 45 Iosif se face cunoscut
Capitolul 46 Iacov vine în Egipt
Capitolul 47 Iacov îl binecuvântează pe Faraon; Iosif, “salvatorul lumii”
e. Capitolul 48:1-50:26 Sfârşitul lui Iacov şi al lui Iosif
Capitolul 48 Iacov îi binecuvântează pe Efraim şi pe Manase
Capitolul 49 Iacov îi binecuvântează pe cei 12 fii ai săi şi moare
Capitolul 50 Înmormântarea lui Iacov şi moartea lui Iosif: speranţa moştenirii