„La început, Dumnezeu a creat cerurile şi pământul.” Geneza 1:1
Geneza înseamnă „început”. Această carte se ocupă cu creaţia şi cu viaţa, fiindu-ne prezentate seminţele a tot ceea ce este dezvoltat mai târziu în întreaga Biblie. Geneza descrie într-un mod deosebit simplitatea vieţii la începutul ei pe pământ; însă tot aici vedem şi începutul păcatului şi al corupţiei, precum şi aversiunea lui Dumnezeu faţă de acestea şi judecata răului. Geneza este simbolul lucrării dătătoare de viaţă pe care Dumnezeu o începe într-un suflet – naşterea din nou – cu promisiunea roadelor ce vor veni.
Cartea se ocupă în special de vieţile a şapte patriarhi excepţionali:
- În Adam sunt văzute lecţii de viaţă şi de moarte. El este simbol al lui Hristos, deoarece a fost capul unei noi rase; însă spre deosebire de Hristos, el a murit, în timp ce Hristos este Capul Înviat.
- Enoh ne învaţă despre umblarea pe cale şi răpire. El a umblat cu Dumnezeu şi „prin credinţă, Enoh a fost mutat, ca să nu vadă moartea”, fiind o imagine a sfinţilor care vor fi răpiţi la venirea Domnului.
- În Noe vedem imagini ale lucrării şi ale mântuirii. Lucrarea lui a fost una de credinţă şi salvarea lui a fost într-o lume nouă, imagine a acelor credincioşi salvaţi în timpul Necazului cel mare pentru pământul din vremea Mileniului.
- Avraam ne vorbeşte despre credinţă, prin altarul pe care l-a construit şi despre separare, prin cortul în care a locuit. Fiind chemat de Dumnezeu, el a devenit un pelerin.
- Isaac ne arată principiile supunerii şi continuităţii, pentru că în general viaţa lui a fost una de ascultare şi un exemplu pentru noi.
- Prin Iacov cunoaştem disciplina şi aşteptarea. Se vede cum Dumnezeu lucrează în viaţa lui prin diferite metode, transformându-l într-un om supus şi schimbându-l într-un adevărat închinător al Lui pe măsură ce i se apropiasfârşitul.
- Iosif: suferinţă şi înălţare sunt tema vieţii lui, un exemplu preţios pentru credinţă, indiferent de vârstă.