„Şi Domnul a zis: Am văzut într-adevăr întristarea poporului Meu care este în Egipt … Şi am coborât ca să-i scap.” Exod 3:7,8
Exod înseamnă „ieşire”. Tema principală a acestei cărţi este eliberarea. Aici vedem pe Israel devenit o naţiune mare şi puternică, dar aflată sub robia egiptenilor, în sclavie. După mult necaz şi durere, şi după ce Dumnezeu a trimis multe plăgi cumplite asupra Egiptului, Israel este eliberat. În primul rând, în capitolul 12, sângele mielului stropit pe uşorii uşii şi pe pragul de sus al caselor este simbol al mântuirii noastre de sub vina păcatelor noastre prin sângele lui Hristos. În al doilea rând, despicarea Mării Roşii şi trecerea pe uscat, în siguranţă, a lui Israel, înainte ca egiptenii să fie răsturnaţi în mare şi înecaţi este o imagine a mântuirii noastre prin puterea lui Dumnezeu din robia păcatului şi a lumii, o mântuire dusă la îndeplinire prin moartea şi învierea lui Hristos.
A doua parte a cărţii, începând de la capitolul 19, se ocupă cu legea dată de Dumnezeu şi cu construirea cortului, precum şi cu instituirea unei preoţii speciale în Israel. Deşi credincioşii de astăzi nu se mai află sub lege, totuşi aceasta reprezintă autoritatea lui Dumnezeu stabilită în mijlocul unui popor eliberat. Marele preot este o imagine a lui Hristos, aflat în legătură cu familia preoţilor, care sunt reprezentaţi de toţi sfinţii de astăzi – Biserica lui Dumnezeu, credincioşi-preoţi care se închină lui Dumnezeu prin Duhul, nu prin forme pământeşti. De asemenea, prin slujba cortului ni se arată într-un mod deosebit harul prin care Dumnezeu îngrijeşte în mod continuu de poporul Său, găsindu-şi plăcerea în a ne avea aproape de El pe baza jertfei lui Hristos.