Deuteronomul
„Şi adu-ţi aminte de tot drumul pe care te-a călăuzit Domnul Dumnezeul tău în aceşti patruzeci de ani în pustiu, ca să te smerească, să te încerce, ca să cunoască ce era în inima ta, dacă vei păzi poruncile Lui sau nu.” Deuteronom 8:2
Deuteronom înseamnă „repetarea legii” sau „a doua lege”. În principal, această carte este un discurs al lui Moise către Israel, prin care el face o recapitulare exactă a istoriei lor, aducând totul chiar în lumina gloriei lui Dumnezeu. Moise arată în această istorie nu doar aprobarea lui Dumnezeu pentru faptele lor de credinţă şi dezaprobarea Lui faţă de necredinţa şi neascultarea lor, ci şi harul minunat, îndurarea şi răbdarea, precum şi înţelepciunea lui Dumnezeu arătată în modul Lui de a conduce împrejurările. Astfel ei trebuie să-şi aducă aminte că Dumnezeu i-a călăuzit şi să nu uite tot drumul pe unde El i-a purtat. Departe de a-i înălţa în lume, El i-a smerit şi i-a pus la încercare să vadă dacă vor fi supuşi sau nu. El le-a trimis foamete şi apoi i-a hrănit cu mană, astfel încât să realizeze că sunt dependenţi de El şi că temelia lor trebuie să fie în adevărul şi plinătatea Cuvântului Său.
De asemenea, în această carte se confirmă şi se accentuează responsabilitatea lui Israel de a îndeplini cu credincioşie voia lui Dumnezeu, pentru care vor da socoteală chiar Lui. Astfel, ne ducem cu gândul la scaunul de judecată al lui Hristos; fiind o carte cu multe detalii, ni se aminteşte că detaliile vieţilor noastre sunt cu mult mai importante decât ne place nouă să credem, iar aceste detalii vor fi privite cu deosebită atenţie atunci când vom sta înaintea Domnului în acea zi.