1 şi 2 Împăraţi

1. Autorul şi data scrierii

2. Scopul scrierii

3. Particularităţi

4. Privire de ansamblu asupra conţinutului

1. Autorul şi data scrierii

Cele doua cărţi ale Împăraţilor alcătuiau iniţial o singură carte doar în Biblia evreiască. Traducătorii Septuagintei au introdus împărţirea în două cărţi şi această împărţire s-a făcut de asemenea şi în Vulgata. În manuscrisele evreieşti ale VT împărţirea în două cărţi a fost făcută prima dată în secolul al XV-lea. A fost folosită într-o ediţie tipărită evreiască a Bibliei de Daniel Bomberg. Cele două cărţi ale Împăraţilor sunt numite cărţile a treia şi a patra ale regilor în Septuaginta, ca de altfel şi în Vulgata.

Autorul celor două cărţi nu este menţionat. Conform legendei iudaice din Talmud autorul a fost profetul Ieremia. Este remarcabil să vedem cum textul din 24:18-25 este reprodus aproape cuvânt cu cuvânt în Ieremia 52 .

Este izbitor cum numele lui Ieremia nu apare în relatările despre vieţile Împăraţilor Ioiachim şi Zedechia, în timp ce Isaia şi alţi profeţi care au trăit înainte de timpul acesta sunt menţionaţi.

Se face referire în diferite locuri la cărţi, care conţin mai multe despre viaţa împăratului în cauză, pe care scriitorul s-ar fi putut baza pentru descrierea lui. De exemplu se face referire la cartea faptelor lui Solomon ( 11:41 ), apoi de mai multe ori la cartea cronicilor Împăraţilor lui Israel ( 14:19 ; 15:31 ) şi la cartea cronicilor Împăraţilor lui Iuda ( 14:29 ; 24:5 ). Pe lângă aceasta, descrierea vieţii lui Ezechia sau Isaia 36 - 39 sunt în mare măsura relatate în 18 - 20 . Autorul cărţii Împăraţilor a putut să folosească aceste “trimiteri” sub călăuzirea Duhului Sfânt pentru a scrie lucrarea sa prin inspiraţie divină.

Evenimentele consemnate în cele două cărţi ale Împăraţilor cuprind timpul ultimelor zile ale lui David (în jurul anului 970 î.Hr.) până în al 37-lea an de captivitate al lui Ioiachin în Babilon (în jurul anului 561 î.Hr.). Această perioadă acoperă în jur de 400 de ani. Această alcătuire a cărţii Împăraţilor a putut prin urmare să fie scrisă sau terminată cel mai devreme în timpul robiei babiloniene.

2. Scopul scrierii

Cele două cărţi ale Împăraţilor alcătuiesc succesiunea cronologică a istoriei poporului Israel în Canaan în ordinea Iosua, Judecători, 1 şi 2 Samuel. Descrierile împărăţiilor în Israel (care au început în cărţile lui Samuel) continuă cu robia babiloniană. cărţile Împăraţilor ne spun mai mult despre cele zece seminţii (Israel) în timp ce a doua carte a Cronicilor ne spune mai mult despre istoria celorlalte două seminţii (Iuda).

După moartea lui David, Solomon (ebr. “pace”) este noul împărat. El este o imagine a lui Hristos, care este adevăratul Împărat al păcii. Împreună, David şi Solomon Îl portretizează pe Hristos în lepădarea Lui şi în domnia glorioasă a păcii. După moartea lui Solomon împărăţia lui Israel a fost împărţită în două. În nordul Palestinei a apărut împărăţia celor zece seminţii (Israel) sub domnia lui Ieroboam iar în partea de sud au rămas cele două seminţii Iuda şi Beniamin cu capitala la Ierusalim (Iuda) sub domnia lui Roboam, fiul lui Solomon. Istoria celor 19 Împăraţi fiecare peste Israel şi Iuda (fără regina Atalia) reprezintă descrierea celei de-a doua decăderi a poporului lui Dumnezeu. După scoaterea lui Israel din Egipt şi intrarea lui în Canaan sub Moise, Aaron şi Iosua, poporul s-a depărtat tot mai mult de Dumnezeu în ciuda preoţiei şi a slujbei judecătorilor. Prin întemeierea împărăţiei sub David Dumnezeu a întemeiat un nou început cu poporul Său dar după o scurta perioadă de timp declinul a început din nou. Prima etapă s-a încheiat cu respingerea lui Iehova de către popor (1. Samuel 8:7 ) iar în a doua etapă Israel a trebuit să fie respins de Dumnezeu (2. Cronici 36:16 ).

Dumnezeu a trimis în mod repetat profeţi la popor, care au încercat să-i aducă înapoi la Domnul. Dintre profeţi, Ilie, Elisei şi Isaia trebuie menţionaţi în mod special. Ilie a fost profetul judecăţii şi sunt menţionate opt minuni ale sale. Elisei a fost profetul harului şi sunt menţionate 16 minuni. Isaia a fost profetul lui Mesia. Expresia “omul lui Dumnezeu” apare de peste 50 de ori în cărţile Împăraţilor. De aceea cele două cărţi au în special un caracter profetic în timp ce cărţile Cronicilor au un caracter preoţesc.

Judecata lui Dumnezeu asupra tuturor celor 19 Împăraţi ai împărăţiei din nord a celor zece seminţii a fost că “el a făcut rău în ochii Domnului”. Printre Împăraţii lui Iuda erau puţini credincioşi lui Iehova, în special Iosafat, Ezechia şi Iosia. Reînsufleţirile în poporul lui Dumnezeu conduse de aceşti Împăraţi pot fi comparate cu reînsufleţirile din creştinism (de ex. reforma din secolele 18-19).

3. Particularităţi

a) Piatra moabiţilor ( 3 )

În 1868 misionarul german Klein a găsit o piatra în Dibon (un oraş din Moab, ţinutul de la est de Iordan) cu inscripţia lui Mesa, împăratul moabiţilor (compară 3 ). Pe această piatră Mesa a consemnat în litere ale ebraicei vechi conflictele sale cu împăratul Ioram al Israelului. Această piatra datând din anul 840 î.Hr. este probabil cea mai veche dovadă scrisă în afara Bibliei pentru absoluta corectitudine a Vechiului Testament bazată pe fapte istorice (această piatră poate fi astăzi văzută la Muzeul Luvru, Paris).

b) Împăraţii lui Israel şi Iuda după împărţirea regatelor

* Co-regent cu predecesorul sau succesorul său

() Anii din paranteze reprezintă estimările alternative

c) Originea samaritenilor ( 17 )

După luarea în captivitate a celor 10 seminţii ale lui Israel în anul 722 î.Hr., împăratul Asiriei a adus oameni străini în Israel şi i-a lăsat să locuiască în cetăţile Samariei ( 17:24 ). Aparent s-au amestecat cu israeliţii rămaşi şi au rămas credincioşi închinării idolilor lor. Prin ordinul împăratului asirian unul dintre preoţii captivi ai lui Israel a fost adus înapoi pentru a îndrepta pe coloniştii păgâni spre Iehova.

Ei însă nu au renunţat la propriii idoli ci au păstrat caracterul de „mulţime amestecată“ (Exod 12:38 ). Mai târziu samaritenii şi-au construit un templu al lor pe muntele Garizim şi au preluat Pentateuhul ca Scriptură obligatorie.

După robia babiloniană samaritenii ar fi dorit să ajute la reconstruirea templului dar iudeii le-au refuzat ajutorul (Ezra 4:2-3 ). Respingerea şi duşmănia dintre iudei şi samariteni este de asemenea vizibilă în evangheliile Noului Testament. Astăzi mai trăiesc în jur de 400 de “samariteni” în împrejurimile oraşului Nablus (de fapt numele arab pentru Sihem).

4. Privire de ansamblu asupra conţinutului

I. 1 - 11 : Împărăţia lui Solomon

Capitolul 1-2 Solomon este uns împărat, şi moartea lui David

Capitolul 3 Cererea lui Solomon pentru înţelepciune

Capitolul 4 Domnia lui Solomon

Capitolul 5 Pregătiri pentru construirea templului

Capitolul 6-7 Construirea templului şi vasele

Capitolul 8 Consacrarea templului şi rugăciunea lui Solomon

Capitolul 9 Măreţia lui Solomon

Capitolul 10 Regina din Seba

Capitolul 11 Decăderea şi moartea lui Solomon

II. 12 - 17 : Regatul împărţit

Capitolul 12 Împărţirea regatului în timpul lui Roboam şi Ieroboam

Capitolul 13 Omul lui Dumnezeu din Iuda şi profetul din Betel

Capitolul 14 Domnia lui Ieroboam şi a lui Roboam

Capitolul 15 Domnia lui Abiiam şi Asa în Iuda, Domnia lui Nadab şi Baeşa în Israel

Capitolul 16 Domniile lui Ela, Zimri, Omri, şi Ahab în Israel

Capitolul 17 Ilie la pârâul Cherit şi la văduva din Sarepta (comp. Luca 4:25-26 )

Capitolul 18 Ilie pe muntele Carmel

Capitolul 19 Ilie pe muntele Horeb

Capitolul 20 Războiul lui Ahab împotriva Siriei

Capitolul 21 Ahab şi via lui Nabot

Capitolul 22 Ultima bătălie a lui Ahab împotriva Siriei şi moartea lui

1 - 17

Capitolul 1 Ilie şi Ahazia

Capitolul 2 Răpirea lui Ilie

Capitolul 3 Bătălia lui Ioram împotriva Moabului

Capitolul 4 Patru minuni ale lui Elisei

Capitolul 5 Elisei vindecă lepra lui Naaman

Capitolul 6-7 Războaiele siriene împotriva lui Israel

Capitolul 8 Elisei şi Hazael

Capitolul 9-10 Domnia lui Iehu

Capitolul 11 Domnia Ataliei în Iuda

Capitolul 12 Domnia lui Ioas în Iuda

Capitolul 13 Domnia lui Ioahaz şi a lui Ioas în Israel

Capitolul 14 Domnia lui Amaţia în Iuda şi domnia lui Ieroboam II în Israel

Capitolul 15 Domniile lui Azaria (Ozia) şi Iotam în Iuda, Domniile lui Zaharia, Şalum, Menahem, Pecahia şi Pecah în Israel

Capitolul 16 Domnia lui Ahaz în Iuda

Capitolul 17 Domnia lui Osea şi sfârşitul regatului lui Israel

III. 18 - 25 : Regatul lui Iuda până la exilul babilonian

Capitolul 18-19 Domnia lui Ezechia şi asedierea de către asirieni

Capitolul 20 Boala şi moartea lui Ezechia

Capitolul 21 Domniile lui Manase şi Amon

Capitolul 22 Domnia lui Iosia şi găsirea cărţii Legii în templu

Capitolul 23 Iosia înlătură idolatria din ţară

Capitolul 24 Ultimii Împăraţi ai lui Iuda sunt înrobiţi de Babilon

Capitolul 25 Ierusalimul cucerit şi distrus

Împărăţia divizată (Israel şi Iuda)