Dragul meu,
Problema legată de masa Domnului este deseori una dintre cele mai complicate pentru copilul lui Dumnezeu. Nu numai că sunt multe mese în jurul său, întemeiate pe diferite baze, ci şi că atunci când începe să cerceteze această temă, găseşte tot la fel de multe teorii câte mese sunt, legate de semnificaţia cinei la care este invitat să ia parte. De aceea, singurul său remediu, dacă el doreşte să evite confuzia şi să fie găsit în ascultare de Domnul Său, este să se întoarcă de la vocile confuze ale teologilor spre învăţătura curată şi clară a Cuvântului lui Dumnezeu. Aceasta este învăţătura către care doresc să-ţi îndrept gândul în această scrisoare. Aşa cum ne-am putea aştepta, nu lipsesc explicaţiile în Scripturi despre un astfel de subiect. Astfel 1. Corinteni 10 ne explică despre caracterul mesei, în timp ce capitolul 11 ne arată caracterul cinei şi modul în care trebuie mâncată.
Mai întâi ne vom ocupa de problema mesei. "Paharul binecuvântării, pe care-l binecuvântăm, nu este el comuniune cu sângele lui Hristos? Pâinea, pe care o frângem, nu este ea comuniune cu trupul lui Hristos? Pentru că noi, cei mulţi, suntem o singură pâine,un singur trup, pentru că toţi luăm parte dintr-o singură pâine." (1. Corinteni 10:16,17 ).
În mod clar, acest verset ne învaţă două lucruri: primul, "pâinea" pe masă este o imagine a trupului lui Hristos ("Pentru că noi, cei mulţi, suntem o singură pâine, un singur trup"; vezi şi 11. Corinteni 12:13 ), iar al doilea că noi luăm din ea ca mădulare ale acelui trup ("pentru că toţi luăm parte dintr-o singură pâine"). Aşa cum avem comuniune cu sângele lui Hristos prin vin, tot aşa avem cu trupul lui Hristos prin pâine, atunci când luăm parte potrivit cu gândurile lui Dumnezeu. Masa este astfel expresia unităţii trupului lui Hristos şi, ca atare, numai mădularele acestui trup sunt cele care pot fi adunate în jurul ei. "Biserica" Anglicană, în mod ciudat, este de acord cu acest principiu, deoarece nu acceptă pe nimeni la masa sa, dacă nu a fost botezat şi declară că fiecare persoană care a fost botezată este făcută "mădular al lui Hristos" etc. Greşeala este atribuirea botezului (ca fiind mijlocul), a ceea ce numai Duhul lui Dumnezeu poate lucra. Am menţionat acest caz numai pentru a-ţi arăta că principiul afirmat, atât de departe de a fi unic, este acceptat în mod larg.
Aşadar, numai prin aplicarea acestui principiu vei putea decide care masă, din multitudinea de mese din jur, este a Domnului. Încearcă masa fiecărei denominaţii prin el şi vei vedea rezultatul. Vei înţelege dintr-odată că niciun sistem sectar nu poate avea masa Domnului, deoarece temeiul pe care este întinsă este mult mai îngust decât cel al trupului lui Hristos. Admiţând, sau mai degrabă recunoscând pentru moment, că toţi urmaşii pot fi mădulare ale trupului lui Hristos, tot ar trebui să spunem 'nu mai sunt alte mădulare ale acestui trup în afara denominaţiei?' Dacă sunt, atunci această masă, chiar sinceră fiind, întemeiată în mod conştient şi evlavios, nu este masa Domnului. Dacă însă ar replica 'Dar noi îi putem primi pe toţi cei ce sunt mădulare ale trupului lui Hristos', i-aş răspunde 'Aceasta nu schimbă cu nimic situaţia; deoarece temeiul luat determină caracterul mesei care este întinsă pe acest temei, iar caracterul luat de fiecare denominaţie în parte este luat astfel încât mulţi creştini evlavioşi nu ar putea avea părtăşie cu el'. Cel care refuză doctrinele bisericii Anglicane, spre exemplu, este exclus, din motive de conştiinţă, de la masa "bisericii" Anglicane, iar anglicanul este în mod similar exclus de la masa celor care refuză doctrinele bisericii Anglicane şi astfel în niciunul din cazuri nu poate fi descoperită masa Domnului, atunci când temeiul luat este altul decât trupul lui Hristos.
Încă odată, încearcă fiecare masă nesectară prin acest principiu. Poate că îmi vei spune că ştii un loc unde toate acestea sunt negate şi unde este învăţat că toţi creştinii, şi doar creştinii, trebuie să fie uniţi. Foarte bine; dar tot mai am câteva întrebări pentru tine. Aş întreba: 'Sunt creştinii dintr-un astfel de loc adunaţi doar pentru numele lui Hristos? Este libertatea Duhului pentru a călăuzi după voia Lui? Este acolo practica disciplinei duhovniceşti? etc.' Pentru că Dumnezeu nu poate aproba nimic din ceea ce nu este în acord cu Scriptura - nimic din ceea ce nu se potriveşte caracterului Numelui Său. Dacă la aceste întrebări se pot da răspunsuri afirmative, atunci vei putea conclude că ai găsit masa Domnului; dar, dacă nu, indiferent de cât de corect şi îmbietor poate părea la prima vedere, tu ar trebui să respingi aceasta, în acelaşi mod ca pe cei din sistemele denominaţionale.
Adăugând încă alte câteva caracteristici ale mesei Domnului, s-ar putea să te ajute în evitarea unei greşeli:
1. Masa trebuie să fie aşezată pe un teren în afara tuturor sistemelor denominaţionale, în caz contrar, aşa cum am văzut, nu ar putea cuprinde toate mădularele trupului lui Hristos.
2. Sfinţii trebuie să fie strânşi în prima zi a săptămânii în jurul mesei. Citim astfel: "Şi, în ziua întâi a săptămânii, noi fiind adunaţi să frângem pâinea" (Fapte 20:7 ) - o dovadă de netăgăduit a ceea ce era obiceiul lor. Vedem de asemenea în Ioan 20 , cum binecuvântatul nostru Domn, în două momente după învierea Sa, a ales prima zi a săptămânii pentru a se arăta pe Sine Însuşi în mijlocul ucenicilor Săi adunaţi (vers. 19,26), astfel consacrând (dacă se poate folosi acest cuvânt) această zi pentru adunarea lor pentru vestirea morţii Sale.
3. Scopul strângerii ar trebui să fie frângerea pâinii. Subliniez aceasta, deoarece în multe locuri este o masă săptămânală, dar totul fiind subordonat unor lucruri diferite, cum ar fi predicarea, etc.
4. Tot ce are legătură cu masa - închinarea, slujba şi disciplina - trebuie să fie în acord cu ea şi în supunere faţă de Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă este prezentă o singură regulă omenească, indiferent de terenul care a adoptat-o, caracterul mesei este distrus. Deoarece este masa Domnului; şi de aceea doar autoritatea Sa poate fi recunoscută prin sfinţii Săi strânţi împreună.
Ar trebui să adaug mai mult? Mai este un pericol sau chiar două pe care aş vrea să le mai arăt. Primul este indiferenţa. Chiar într-una din zilele trecute am întrebat o credincioasă dacă este la masa Domnului. Înţelegând ceea ce am vrut să spun, ea mi-a răspuns: 'Este suficient pentru mine să ştiu că Hristos este Salvatorul Meu şi nu îmi doresc să mă deranjez cu astfel de probleme'. Poate fi ceva mai trist? Ca şi cum nu ar fi de mare importanţă să vedem gândul Domnului; deoarece dacă El ne-a arătat voia Sa despre acest subiect, cu siguranţă ar trebui să fie bucuria noastră să o descoperim şi să fim găsiţi în supunere faţă de ea. Un altul a răspuns într-un mod diferit. El spunea: 'Nu sunt eu chemat să îi judec pe ceilalţi credincioşi şi doresc să am părtăşie cu toţi'. "Cine are urechi să audă ceea ce Duhul spune adunărilor." (Apocalipsa cap. 2 şi 3). Noi suntem chemaţi astfel să evaluăm căile celorlalţi credincioşi - bineînţeles ale "bisericilor", să măsurăm totul prin Cuvânt şi să refuzăm tot ceea ce nu îl confirmă sau chiar îl condamnă. Indiferenţa este duhul Laodiceanismului privind ceea ce Domnul nostru ne spune: "Astfel, pentru că eşti căldicel şi nici rece, nici în clocot te voi vărsa din gura Mea." (Apocalipsa 3:16 ).
Un alt pericol este cel al asocierii. Spre exemplu, cât de mult este un tânăr credincios condus fără să ştie în ceva ce este contrar gândului Domnului de către prieteni, rudenii sau chiar legături spirituale! El este călăuzit de opinii ale prietenilor săi în loc de Cuvântul lui Dumnezeu; sau poate că fiind convertit sau primind binecuvântarea într-un loc aparte, desigur că el va dori să continue acolo unde a primit binecuvântarea. Dar întrebarea în fiecare caz, ar trebui să fie "Doamne, ce vrei să fac?" (Fapte 9:6 ). În caz contrar, el ar putea, dintr-o dorinţă corectă, potrivit propriului cuvânt al Domnului, să-ţi aducă aminte de El în moartea Sa, dar să fie găsit făcând aceasta într-un mod care nu este plăcut Lui.
Avertizându-te împotriva acestor pericole, lasă-mă să-ţi amintesc că este mult mai bine să aştepţi decât sa iei parte la Cina Domnului în neascultare. Prin urmare, înainte de a solicita admiterea la masă, cercetează Scriptura, căutând călăuzirea Domnului;
Cu dragoste în Hristos,
E.D.