Dragul meu,
Sunt un pic neliniştit ca nu cumva, ştiind că acum ai pace cu Dumnezeu, să fii mulţumit şi relaxat gândind că aceasta este toată binecuvîntarea pe care Dumnezeu a pregătit-o pentru tine, în Hristos. Mulţi cad în această capcană şi, astfel, nu înţeleg niciodată poziţia în care au fost aduşi.
Dă-mi voie, deci, să-ţi amintesc că, pe cât de mare este binecuvântarea posesiunii în care ai intrat, nu este suficientă pentru gândurile şi dorinţele lui Dumnezeu pentru tine. Aş putea să arăt asta mai simplu, dacă ţi-aş îndrepta atenţia din nou către fundamentul acestor lucruri. Temelia tuturor lucrurilor stă în crucea lui Hristos; pentru că acolo, în numele nostru, El a împlinit în numele nostru atât fiecare cerinţă a sfinţeniei lui Dumnezeu, dar L-a şi glorificat pe deplin pe Dumnezeu în fiecare atribut al caracterului Său. La aceasta s-a referit El când a spus "Eu Te-am glorificat pe pământ, am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac." (Ioan 17:4 ). Şi pe acest temei, cerând astfel de la Dumnezeu, se roagă El "şi acum glorifică-Mă Tu, Tată, la Tine Însuţi, cu gloria pe care o aveam la Tine mai înainte de a fi lumea." (vers. 5). De asemenea, vei vedea că aprecierea lui Dumnezeu faţă de lucrarea lui Hristos este văzută prin poziţia pe care I-a dat-o, la dreapta Sa. Am putea să spunem chiar mai mult: că nimic altceva nu ar fi fost un răspuns potrivit la această cerinţă decât ceea ce Hristos a făcut prin lucrarea Sa împlinită, confirmată de Dumnezeu. Şi bineînţeles, nimic altceva nu ar fi putut satisface inima lui Dumnezeu; pentru că cine şi-ar putea imagina bucuria Sa în intervenţia Sa de a-L învia pe Hristos din morţi, aşezându-L la dreapta Sa şi dându-I "un Nume care este mai presus de orice nume, ca în Numele lui Isus să se plece orice genunchi, al celor cereşti şi al celor pământeşti şi al celor de sub pământ, şi orice limbă să mărturisească, spre gloria lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domn." (Filipeni 2:9-11 )? Priveşte cu atenţie următoarele trei aspecte: primul, că locul ocupat de Hristos acum în glorie este rodul lucrării Sale salvatoare; al doilea, că El ocupă acest loc ca Om şi, astfel, al treilea, că El este acolo în Numele alor Săi. Urmarea este că Dumnezeu trebuie să ne aducă şi pe noi în acelaşi loc; gloria lui Dumnezeu este concentrată în a acorda credincioşilor acelaşi loc al acceptării înaintea Lui; da, inima Lui găseşte plăcere, de asemenea, în a recunoaşte această lucrare şi vrednicia Fiului Său iubit. De aceea, fiecare credincios este înaintea lui Dumnezeu pe baza eficacităţii lucrării lui Hristos şi în toată acceptabilitatea Persoanei Sale şi astfel se bucură de o poziţie de perfectă apropiere şi este obiectul satisfacţiei desăvârşite a lui Dumnezeu; pentru că el este adus, încă de acum, acasă la Dumnezeu, în Hristos Isus.
Vreau să-ţi arăt acum câteva pasaje care vor întări cele menţionate mai sus. Următorul verset, care ne-a ocupat mult atenţia şi în ultima scrisoare ne va ajuta în acest sens. "Deci, fiind îndreptăţiţi din credinţă, avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos"; apoi apostolul continuă: "prin care am şi avut intrare, prin credinţă, în acest har în care stăm şi ne lăudăm în speranţa gloriei lui Dumnezeu." (Romani 5:1,2 ) Aşadar, nu este numai pacea cu Dumnezeu pe care o avem prin credinţă, dar, de asemenea, avem acces prin Hristos la acest har în care stăm; adică suntem aduşi în deplina favoare a lui Dumnezeu - în lumina prezenţei Sale, neacoperită de niciun nor şi acolo ne putem bucura, toate lucrurile fiind stabile şi sigure - în speranţa gloriei lui Dumnezeu. Atât de desăvârşită şi de sigură este poziţia în care am fost aduşi prin credinţa în Hristos - prin credinţa în El, Cel care L-a înviat din morţi pe Isus, Domnul nostru - că, în ciuda necazurilor, greutăţilor şi pericolelor pustiei ne putem bucura în speranţa, în viziunea sigură şi neîndoielnică a gloriei lui Dumnezeu. Aşa cum apostolul ne spune, vor fi necazuri, dar chiar şi aşa noi putem aduce glorie şi în acestea "ştiind că necazul lucrează răbdare şi răbdarea experienţă şi experienţa speranţă; şi speranţa nu înşală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt", acea dragoste dovedită de Dumnezeu, arătată faţă de noi prin faptul că, pe când noi eram încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi. Fiind, de asemenea, împăcaţi cu Dumnezeu prin moartea Fiului Său, în timp ce eram încă vrăjmaşi, cu atât mai mult suntem îndreptăţiţi să concluzionăm că vom fi mântuiţi - mântuiţi pe deplin, incluzând şi răscumpărarea trupului (8:23) - prin viaţa Sa, viaţa Mântuitorului înălţat la dreapta lui Dumnezeu. Şi nu numai atât, dar noi ne şi bucurăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am primit acum iertare (5:3-11). Aceasta o avem ca parte prezentă, că dragostea lui Dumnezeu curge în inimile noastre; ne bucurăm în El Însuşi, ocupăm înaintea Lui o poziţie de favoare desăvârşită şi ne bucurăm în speranţa gloriei lui Dumnezeu.
Dar chiar şi aşa nu este totul. În această epistolă suntem învăţaţi nu numai că vina noastră a dispărut pentru totdeauna imediat ce am crezut în Hristos, fiind îndreptăţiţi, dar ni se arată, şi că suntem aduşi prin moartea şi învierea lui Hristos într-o poziţie cu totul nouă - o poziţie în afara cărnii, deoarece noi suntem "în Hristos" înaintea lui Dumnezeu. Următorul capitol al acestei epistole, începând cu versetul 12 şi sfârşind cu capitolul 8 tratează această temă. Aşadar vei observa că, mai intâi de toate, totul se urmăreşte fie până la Adam, fie până la Hristos, cei doi capi, omul Adam şi al doilea om, Hristos (5:12-21). Urmarea este că toţi sunt văzuţi fie în Adam, fie în Hristos şi, trebuie să menţionez că a fi în Adam sau în Hristos depinde dacă suntem sau nu credincioşi. Dacă prin har suntem credincioşi, suntem în Hristos. Astfel fiind lucrurile, sunt consecinţe binecuvântate şi sigure pe care le voi indica, pe scurt, lăsându-te pe tine să aprofundezi acest subiect.
Primul lucru pe care apostolul ni-l reaminteşte este acela că însăşi temelia pe care suntem - temelie obţinută prin botez - arată că noi mărturisim că suntem morţi cu Hristos şi aceasta, aşa cum este văzută în Coloseni 3 .3, este adevărată pentru toţi credincioşii înaintea lui Dumnezeu. Dacă vei citi cu atenţie Romani 6 , vei vedea că apostolul ne îndeamnă la responsabilitate pe această temelie. De aceea eul meu împreună cu păcatele mele sunt îndepărtate dinaintea lui Dumnezeu, altfel apostolul nu ar fi putut spune "Tot aşa şi voi, socotiţi-vă pe voi înşivă morţi faţă de păcat şi vii faţă de Dumnezeu, în Hristos Isus." (6:11).
În următorul capitol, apostolul ne învaţă că am "fost făcuţi morţi faţă de lege, prin trupul lui Hristos", iar aceasta pregăteşte calea, în urma unei cuvântări despre efectul aplicării legii asupra unei persoane care este călăuzită prin Duhul Sfânt, aducând astfel la lumina prezenţa permanentă a păcatului în fire şi diferenţa totală între firea noua şi cea veche (7:13-25) pentru o exprimare deplină în ce-l priveşte pe cel credincios. El continuă şi spune "Deci acum nu este nici o condamnare pentru cei în Hristos Isus" (8:1); atât de completă este eliberarea şi iertarea pe care le avem în Hristos. Chiar mai mult, el ne spune "Dar voi nu sunteţi în carne, ci în Duh, dacă, în adevăr, Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi" (8:9). El arată astfel că dacă credinciosul stă în picioare nu este din carne, nici chiar din primul Adam, ci el este înaintea lui Dumnezeu într-o poziţie care este caracterizată ca fiind în Duhul; Duhul şi nu carnea caracterizează prezenţa sa înaintea lui Dumnezeu, deoarece firea veche a celui credincios a fost judecată în moartea lui Hristos; "Pentru că, ceea ce legea nu putea să facă, întrucât era slabă prin carne, Dumnezeu, trimiţând pe propriul Său Fiu, în asemănare cu carnea păcatului şi pentru păcat, a condamnat păcatul în carne" (8:3). După ce menţionează şi alte consecinţe binecuvântate ale posedării Duhului Sfânt, el afirmă că "toate lucrurile lucrează împreună spre bine pentru cei care Îl iubesc pe Dumnezeu, pentru cei care sunt chemaţi potrivit planului Său" atât timp cât "pe aceia pe care i-a cunoscut dinainte, i-a şi rânduit dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie Cel întâi-născut între mulţi fraţi". Apoi el întreabă "Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine este împotriva noastră?" şi ne răspunde amintindu-ne că Dumnezeu, prin faptul că L-a dat pe Fiul Său la moarte pentru noi toţi, ne-a dăruit dovada că El ne va da liber toate lucrurile. Aceasta îl conduce la concluzia triumfătoare că nimic nu poate aduce acuzaţie aleşilor lui Dumnezeu; atât timp cât Însuşi Dumnezeu i-a îndreptăţit, nimic nu îi poate condamna; şi că atât timp cât Hristos a murit, a înviat din nou şi este acum la dreapta lui Dumnezeu pentru a face mijlocire pentru noi, nimic nu ne poate separa de dragostea lui Dumnezeu care este în Hristos Domnul nostru. (8:31-39).
Ar fi o greşeală fatală pentru tine să rămâi în Romani 5 , atât timp cât cunoşti plinătatea harului lui Dumnezeu şi caracterul minunat al mântuirii sale; dacă nu mergem în capitolul opt, nu vom şti niciodată ce este adevărat pentru noi şi despre noi înaintea lui Dumnezeu - eliberarea totală şi desăvârşită pe care fiecare credincios o are în Hristos, indiferent de cât de ignorant ar fi el în legătură cu aceasta. Este de maximă importanţă ca tu să ştii că aceste binecuvântări care au fost prezentate nu sunt în niciun fel legate de vreo realizare. Tot ceea ce am menţionat este partea fiecăruia (fie că ştie sau nu) care strigă "Ava, Tata", a fiecărui prunc în Hristos.
Dar chiar şi acum tot este mai mult decât atât; şi dacă vei deschide împreună cu mine în Efeseni, îţi voi arăta în câteva cuvinte - pentru că nu doresc să lungesc această scrisoare - caracterul deplin al poziţiei credinciosului înaintea lui Dumnezeu. Mai întâi, priveşte expresia minunată din primul capitol: "Binecuvântat fie Dumnezeul şi Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu orice binecuvântare spirituală în cele cereşti, în Hristos; după cum ne-a ales în El mai înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără pată înaintea Lui, în dragoste; El ne-a rânduit dinainte pentru înfiere, pentru Sine, prin Isus Hristos, după buna plăcere a voii Sale, spre lauda gloriei harului Său, în care ne-a făcut plăcuţi în Cel Preaiubit" (1:3-6). Priveşte fiecare dintre propoziţiile subliniate şi vei vedea cât de desăvârşită este poziţia noastră înaintea lui Dumnezeu. Pentru că El ne-a binecuvântat cu toate binecuvântările, acesta este motivul pentru care trebuie să fim sfinţi şi fără pată înaintea Lui, în dragoste; El ne-a făcut plăcuţi în Cel Preaiubit.
În capitolul următor avem paşii prin care am fost aduşi în locurile cereşti. "Dar Dumnezeu, fiind bogat în îndurare, pentru dragostea Lui mare cu care ne-a iubit (fiind şi noi morţi în greşeli), ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi) şi ne-a înviat împreună şi ne-a aşezat împreună în cele cereşti, în Hristos Isus" (2:4-6). Aici suntem văzuţi ca fiind morţi în păcate; Hristos este privit în această epistolă ca şi coborând în această condiţie - mort, aşa cum a fost în locul păcătosului; Dumnezeu fiind bogat în bunătate şi acţionând din dragostea inimii Sale a venit, în har, şi ne-a trezit împreună cu Hristos şi apoi ne-a înviat împreună şi ne-a aşezat împreună în Hristos în cele cereşti; astfel El ne-a adus în prezenţa Sa şi astfel poziţia noastră actuală - poziţia noastră de acum, chiar dacă suntem în trup - este în cele cereşti în Hristos Isus. Nimic altceva nu poate exprima plinătatea harului Său sau satisface inima Sa.
Mai este un singur verset pe care vreau să ţi-l aduc înainte. "Aşa cum este El, aşa suntem şi noi în lumea aceasta." (1. Ioan 4:17 ). Aşa cum Hristos este la dreapta lui Dumnezeu - desfătarea şi bucuria inimii lui Dumnezeu - în toată perfecţiunea persoanei Sale şi în deplinătatea parfumului jertfei Sale, tot aşa şi noi suntem în această lume; pentru că noi nu stăm în noi înşine, ci în Hristos şi suntem astfel introduşi în aprobarea şi parfumul Său plăcut înaintea lui Dumnezeu.
Domnul ne dă o înţelegere clară a poziţiei în care harul Său de nespus ne-a adus în Hristos Isus.
Crede-mă, dragul meu,
Cu dragoste, al tău în Hristos, E.D.
articol preluat de pe www.biblecentre.org