11. Cuvântul lui Dumnezeu

Dragul meu,

Este imposibil să se pună un prea mare accent pe importanţa şi valoarea Cuvântului lui Dumnezeu. Într-adevăr, dragostea pentru el ar trebui să fie caracteristica fiecărui credincios şi nu ar fi exagerat să spunem că creşterea noastră în har şi în cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos este în mare măsură legată de acesta. Să luăm de exemplu Psalmul 119 şi vom vedea cum este legat de fiecare etapă a vieţii spirituale a psalmistului. Unele expresii ne-ar putea foarte bine umili în timp ce ne descoperă locul ocupat de Cuvânt în sentimentele sale. El spune „Mă voi desfăta în hotărârile Tale, nu voi uita Cuvântul Tău” , „Mărturiile Tale, de asemenea, sunt desfătarea mea” şi din nou „Şi îmi voi găsi desfătarea în poruncile Tale pe care le-am iubit” (v. 16, 24, 47). Printr-o exprimare şi mai puternică, el exclamă „Cât de mult iubesc legea Ta! Toată ziua cuget la ea” şi încă odată „De aceea iubesc legea Ta mai mult decât aurul, da, mai mult decât aurul fin” (v. 97, 127). Iov, într-un mod asemănător, spune: „am strâns cuvintele gurii Lui, mai mult decât gândurile inimii mele” (Iov 23:12 ). Şi de la acel moment până în prezent aceeaşi caracteristică a găsit întotdeauna devotament şi gânduri duhovniceşti. Doresc să îţi prezint în această scrisoare câteva din multele aspecte în care Cuvântul lui Dumnezeu este prezentat în relaţie cu cel credincios.

1. El este mijlocul naşterii din nou. „potrivit voii Sale, ne-a născut prin Cuvântul adevărului” (Iacov 1:18 ). „fiind născuţi din nou nu dintr-o sămânţă care se strică, ci dintr-una care nu se strică, prin Cuvântul viu, care rămâne pentru totdeauna, al lui Dumnezeu.” (1. Petru 1:23 ) Domnul nostru învaţă acelaşi adevăr când spune că omul trebuie să se nască din apă şi din Duh (Ioan 3 ), deoarece apa este un simbol foarte cunoscut în Cuvânt.

2. Aşa cum este mijlocul naşterii din nou, tot la fel este hrana potrivită pentru firea cea nouă. Apostolul Petru spunea astfel: „ca nişte prunci nou-născuţi, doriţi mult laptele spiritual curat al Cuvântului, ca prin el să creşteţi spre mântuire, dacă aţi gustat, în adevăr, că Domnul este bun.” (1. Petru 2:2,3 ). Din nou, ni se spune că „omul nu trăieşte numai cu pâine, ci omul trăieşte cu orice iese din gura Domnului.” (Deuteronom 8:3 ; Matei 4:4 ). Aşadar Cuvântul este hrana şi întreţinerea potrivită pentru viaţa duhovnicească, mijlocul hranei şi puterii noastre în Hristos în timp ce călătorim prin pustie, aşteptând întoarcerea Domnului pentru a pleca şi a fi cu El, ceea ce este cu mult mai bine. Spun în Hristos, deoarece, după cum ştii, Hristos Însuşi este hrana noastră, atât ca mană cât şi ca grâul vechi al ţării şi într-adevăr mergând mai departe ca mielul fript la foc (Exod 12 ); dar doar în Cuvântul lui Dumnezeu ne este El descoperit astfel în aceste caractere. Dacă am strânge mana pentru nevoile noastre zilnice, ar trebui să parcurgem evangheliile şi epistolele unde Îl găsim prezentat în mod special sub acest aspect - ca şi Hristosul smerit în chip de om; iar apoi dacă m-aş hrăni cu El ca şi grâul vechi al ţării, cu un Hristos glorificat, sunt condus prin epistole (ex. Coloseni 3 , Filipeni 3 , etc) care Îl prezintă astfel sufletelor noastre. Aşadar Scripturile sunt păşuni verzi în care Bunul Păstor să îşi conducă turma.

3. Este singura noastră călăuză. „Cuvântul Tău este o candelă pentru piciorul meu şi o lumină pentru cărarea mea” (Psalm 119:105). De asemenea, când Iosua era pe cale de a conduce pe poporul Israel în Canaan, Domnul i-a spus: „Numai fii tare şi foarte curajos, ca să iei seama să faci după toată legea pe care ţi-a poruncit-o robul Meu Moise! Nu te abate de la ea nici la dreapta, nici la stânga, ca să prosperi oriunde vei merge! Cartea aceasta a legii să nu se depărteze din gura ta şi să cugeţi asupra ei zi şi noapte, ca să iei seama să faci tot ce este scris în ea; pentru că atunci vei avea reuşită în căiletale şi atunci vei prospera” (Iosua 1:7,8 ). Şi în Noul Testament, la fel de bine ca în Vechiul Testament, Cuvântul lui Dumnezeu este peste tot indicat ca fiind singura noastră călăuză în timp ce trecem prin acest tablou încâlcit.

(Vezi şi Fapte 20:32 ; 2. Tesaloniceni 3:14 ; 2. Timotei 3:15-17 ; 2. Petru 1:15 ; 1. Ioan 2:27 ; Iuda 3 , etc)

4. Este mijlocul nostru de apărare împotriva tentaţiilor şi amăgirilor lui Satan; astfel este numit sabia Duhului (Efeseni 6:17 ). Vedem astfel în ispitirea binecuvântatului nostru Domn că este singura armă. Tuturor ispitelor pe care Satan le-a prezentat sufletului Său - atacându-L prin orice mod de abordare şi în toate aspectele - El a răspuns „Este scris”. De la început până la sfârşit, El nu a exprimat niciun gând al Său, ci, pentru apărarea Sa, S-a sprijinit în totalitate şi doar în Cuvântul lui Dumnezeu. Prin urmare, Satan a fost complet neputincios; el nu putea să înainteze un singur pas, ci învins la fiecare pas, el a trebuit să se retragă încurcat şi biruit. Şi astăzi el este tot la fel de neputincios ca şi atunci, când este înfruntat în acelaşi fel. El nu se poate atinge de un om ascultător şi dependent. Fie ca fiecare tânăr credincios şi într-adevăr toţi, fie tineri, fie bătrâni, să aibă aceasta în gând!

5.Este singurul standard pentru învăţătură şi practică. Aşadar noi trebuie să filtrăm totul prin Cuvânt. Astfel în scrisorile către cele şapte biserici găsim în fiecare caz „Cine are urechi să audă ceea ce Duhul spune adunărilor”. Ele şi practicile lor erau în acelaşi mod măsurate prin acest standard infailibil. În acelaşi fel, apostolul Pavel le aminteşte în mod continuu celor cărora le scrie despre responsabilitatea lor de a cântări totul prin ceea ce el îi învăţase (vezi Galateni 1:8,9 ; 1. Corinteni 15:1-11 ; 2. Tesaloniceni 2:15 ; 3:14 ).

6. Este mijlocul sfinţeniei noastre practice. Domnul nostru se roagă astfel când îi prezintă pe ai Săi înaintea Tatălui: „Sfinţeşte-i în adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul” (Ioan 17:17 ). Într-adevăr, doar printr-o aplicare constantă a Cuvântului în vieţile noastre, umblării şi căilor noastre, suntem din ce în ce mai mult separaţi de rău; tot la fel este aplicarea Cuvântului prin Duhul că Domnul, ca apărătorul nostru înaintea Tatălui, spală picioarele celor ai Săi. Aceasta este lucrarea pe care El, în harul Său, o întreprinde pentru noi; dar noi nu ar trebui niciodată să uităm responsabilitatea ce ne revine de judecare continuă de sine prin Cuvânt, în prezenţa lui Dumnezeu. Cât de mult am fi scutiţi de o încercare sau pedeapsă dacă am fi mai credincioşi în această privinţă! „Pentru că dacă ne-am judeca, n-am mai fi judecaţi” (1. Corinteni 11:31 ). Astfel psalmistul întreabă: „Cum îşi va ţine tânărul curată cărarea?”, iar răspunsul este „Păzindu-se după Cuvântul Tău” (Psalm 119:9). Şi din nou spune: „după Cuvântul buzelor Tale, eu m-am păzit de căile celui violent” (Psalm 17:4). Doar din Scriptură învăţăm voia lui Dumnezeu şi prin aplicarea Cuvântului în puterea Duhului noi suntem despărţiţi, pe de o parte, de ceea ce este contrar gândului Său şi suntem aduşi, pe de altă parte, în conformitate cu el; iar acesta fiind un proces constant, vom ajunge cândva la o sfinţenie crescândă desăvârşirea ce este găsită doar în Hristosul glorificat la dreapta lui Dumnezeu.

7. În ultimul rând, vreau să îţi reamintesc de valoarea pe care Domnul o pune pe ascultarea Cuvântului. Ia, de exemplu, versetul atât de familiar: „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi Cuvântul Meu şi Tatăl Meu îl va iubi; şi Noi vom veni la el şi vom locui la el” (Ioan 14:23 ). Vezi deci cât de mare este o binecuvântare făcută dependentă de ţinerea Cuvântului; pentru că nu ar trebui niciodată trecut cu vederea faptul că Tatăl, în acest pasaj, şi Tatăl şi Fiul venind să locuiască cu noi este în totalitate condiţionat. Din nou, în capitolul următor, El spune: „Dacă ţineţi poruncile Mele, veţi rămâne în dragostea Mea, aşa cum Eu am ţinut poruncile Tatălui Meu şi rămân în dragostea Lui.” (Ioan 15 .10). Încă odată, nu pentru a înmulţi citatele, foarte aproape de mărturia inspirată El spune: „Şi, iată, Eu vin curând! Ferice de cine păzeşte cuvintele profeţiei cărţii acesteia!” (Apocalipsa 22:7 ). Astfel El nu numai că aşteaptă ca noi să preţuim şi să strângem informaţiile pe care El S-a învrednicit să ni le dea; dar El contează şi pe inimile noastre de a se bucura în ascultarea de fiecare Cuvânt ce a ieşit din gura Sa; da, El a făcut ca ascultarea să fie expresia cea mai înaltă a dragostei noastre. „Dacă Mă iubiţi, ţineţi poruncile Mele” (Ioan 14:15 ).

Din această scurtă descriere a câtorva dintre scopurile şi responsabilităţile noastre în legătură cu Cuvântul lui Dumnezeu, vei recunoaşte cel puţin importanţa sa supremă pentru cel credincios. Permite-mi, deci, să fac una sau două observaţii practice ce ţi-ar putea fi de folos ţie şi altor tineri credincioşi. În primul rând, vei vedea necesitatea de a fi familiar cu Scriptura. De exemplu, nu aş putea respinge o ispită, aşa cum Mântuitorul a făcut, decât dacă aş fi familiarizat cu versetul în care se întâlneşte. În acelaşi fel, ar putea fi multe cazuri în care aş fi dus în rătăcire pur şi simplu din necunoaşterea faptului că Domnul a revelat gândul Său în Cuvântul Său. „Fiul meu, dacă vei primi cuvintele mele şi vei păstra la tine poruncile mele, încât să-ţi pleci urechea la înţelepciune şi să-ţi îndrepţi inima spre pricepere, da, dacă vei striga după pricepere şi-ţi vei înălţa glasul pentru înţelegere, dacă o vei căuta ca pe argint şi o vei cerceta ca pe comorile ascunse, atunci vei pricepe temerea de Domnul şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu. Pentru că Domnul dă înţelepciune; din gura Lui ies cunoştinţa şi priceperea.” (Proverbe 2:1-6 ). În acest duh trebuie să cercetezi şi să studiezi în mod sistematic Scriptura, dacă vrei să fii „deplin pregătit pentru orice lucrare bună” (2. Timotei 3:17 ). Eu nu spun: Nu citi altă carte!, dar îţi zic: Fă din Biblie însoţitorul tău principal şi limitează-te pe cât de mult posibil la cărţile care te ajută săo înţelegi; pentru că ar trebui să fie ţinta principală pentru fiecare credincios, să fie în întregime familiarizat cu gândul şi voia lui Dumnezeu. În al doilea rând, permite-mi să te sfătuiesc ca dacă citeşti mult, să meditezi şi mai mult. „Leneşul nu frige ce a vânat” (Proverbe 12:27 ). El găseşte plăcere în a vâna şi odată găsit şi obţinut, el este satisfăcut. Tot la fel este cu mulţi care citesc Cuvântul. Plăcerea lor este în achiziţionarea adevărului, rămân la acesta şi astfel ei pierd binecuvântarea. În versetul citat mai sus, Domnul îi spune lui Iosua: „Cartea aceasta a legii să nu se depărteze din gura ta şi să cugeţi asupra ei zi şi noapte”. (Vezi şi Psalm 1:2; 119:97; Proverbe 22:17,18 ; 1. Timotei 4:15 etc). Deoarece prin meditarea în prezenţa Domnului ne sunt dezvăluite dulceaţa, frumuseţea şi puterea Cuvântului. Aşadar, niciodată, nu pierde ocazia de a medita la Cuvântul pe care l-ai citit. Şi, nu în ultimul rând, aminteşte-ţi întotdeauna de întreaga ta dependenţă de Duhul lui Dumnezeu pentru înţelegerea Cuvântului. „Pentru că cine dintre oameni ştie lucrurile omului, decât duhul omului, care este în el? Astfel şi lucrurile lui Dumnezeu, nimeni nu le cunoaşte, decât Duhul lui Dumnezeu. Dar noi am primit nu duhul lumii, ci Duhul care este de la Dumnezeu, ca să cunoaştem lucrurile care ne-au fost dăruite de Dumnezeu” (1. Corinteni 2:11,12 ).

Dacă citeşti astfel Scripturile, vei fi condus în fiecare zi la o cunoaştere tot mai crescândă a adevărului şi astfel vei fi adus într-o părtăşie mai apropiată cu Tatăl şi cu Fiul Său Isus Hristos.

Cu dragoste în Hristos,

E.D.