Timotei

Biografia lui Timotei, însemnată prin Duhul Sfânt în Cuvântul lui Dumnezeu, este plină de învăţături şi îmbărbătări pentru noi. El trăia în aceeaşi lume stricată ca şi noi, era supus aceloraşi ispite ca şi noi, dar ce a făcut Dumnezeu din el pentru că s-a predat deplin!

Credinţă sinceră

Timotei, care locuia în ţinutul Listrei în Asia Mică, era fiul unei iudeice şi a unui tată grec (Faptele Apostolilor 16:1 ). Deja în bunica lui, Lois, apoi şi în mama sa, Eunice, a locuit o credinţă sinceră, care cuprindea ceea ce cunoşteau despre Dumnezeu pe baza legii şi a prorociilor (2. Timotei 1:5 ).

Ele l-au crescut pe Timotei conform luminii pe care o aveau. El cunoştea „Sfintele Scrieri“ ale Vechiului Testament deja din copilărie (2. Timotei 3:15 ), iar această credinţă sinceră, care nu se desfăşura în formele moarte înaintea oamenilor şi care nu simula evlavia, a prins rădăcini şi în el. O astfel de credinţă luminează conştiinţa şi aduce inima în legătură directă şi personală cu Dumnezeu. Tânărul era gata să primească mai multă lumină şi să asculte de adevăr în toate lucrurile.

Timotei avea o bună mărturie de la fraţi

Într-o zi, Barnaba şi Pavel au ajuns în acel ţinut şi au vestit acolo pentru prima dată Evanghelia despre Isus Hristos. Astfel au luat fiinţă adunările din Iconia, Listra şi Derbe (Faptele Apostolilor 14 ).

Se pare că Timotei a venit deja atunci în contact cu apostolul, că a auzit Evanghelia din gura acestuia şi a primit-o. Apostolul Pavel îl numeşte mai târziu „adevăratul meu copil în credinţă“ (1. Timotei 1:2 ). Această expresie pare să indice şi spre faptul că el a fost introdus de apostol în toate tainele şi învăţăturile adânci ale Evangheliei, care i-au fost încredinţate lui Pavel.

Când apostolul a vizitat acele adunări din Asia Mică cu ocazia celei de-a doua călătorii misionare, atenţia i-a fost atrasă în mod deosebit de „ucenicul“ Timotei (Faptele Apostolilor 16 ). Ca urmare a întrebărilor sau din proprie iniţiativă, fraţii din Listra şi Iconia au dat o bună mărturie despre tânărul Timotei. Nu se putea spune nimic negativ despre el. Timotei nu întreţinea nici un fel de legături cu lumea şi învăţase să vegheze asupra îndemnurilor firii. De aceea, fără îndoială era vizibilă roada Duhului în viaţa sa: un interes deosebit pentru adevăr şi lucrurile Domnului, dragoste faţă de sfinţi şi faţă de cei pierduţi, care se arăta prin rugăciune şi participare activă la lucrarea Domnului.

Ni se poate da şi nouă o astfel de mărturie, sau totul se restrânge la observaţia laconică: „Nu face nimic rău, dar nici nimic bun“? Câtă nevoie au astăzi fraţii tineri de felul de a fi şi de hotărârea lui Timotei!

Timotei ca însoţitor al marelui apostol

„Pe el îl voia Pavel ca să plece împreună cu el“ (Faptele Apostolilor 16:3 ). În localitatea, în adunarea în care viaţa sa era vizibilă tuturor, Timotei se dovedise şi arătase o gândire spirituală. El era „credincios în cele mici“; acum, Domnul îi putea încredinţa mai mult. Astfel a devenit însoţitorul marelui apostol, dar şi atunci creşterea sa spirituală a mers pas cu pas. Slujba sa a început jos, nu sus.

La început au vizitat adunările existente pentru a le împărtăşi hotărârile luate la Ierusalim (Faptele Apostolilor 16:4 ). Aceasta era lucrarea lui Pavel şi a lui Sila. Dar când dădeau de teritoriu nou, toţi însoţitorii aveau de lucru. Domnul a binecuvântat peste tot din belşug această primă semănare a Cuvântului. Mulţi oameni, în fiecare loc în care rămâneau, primeau vestea mântuirii. Câtă muncă era acolo pentru sufletele care pătrunseseră la credinţă! Fiecare din aceşti căutători de adevăr şi nou-născuţi aveau întrebări şi probleme speciale, la care trebuia răspuns în discuţii personale.

Şi această a doua călătorie a apostolului, în care Timotei l-a însoţit ca începător, nu a fost o plimbare. Şi atunci, vestitorii Evangheliei au fost expuşi prigoanei şi maltratării. La început au fost multe probleme cu privire la direcţia spre care trebuiau să pornească. Apoi, după ce li s-a dat certitudinea că trebuie să ducă Evanghelia în Europa şi au început lucrarea acolo, au fost persecutaţi în fiecare oraş.

Timotei era un tânăr sensibil (2. Timotei 1:4, 6-8 ), iar toate acele evenimente care au năvălit fără oprire asupra lui, au făcut o impresie adâncă asupra sufletului său. O astfel de predispoziţie era de fapt o premisă rea pentru o lucrare aspră de pionierat în ţara păgânilor. Acolo era simţită toată împotrivirea şi duşmănia oamenilor mult mai adânc şi exista înclinaţia să se evite acele probleme grele. Dar Timotei a rezistat. În inima sa era dăruire faţă de Domnul, ascultare şi supunere faţă de voia Sa. Pentru toate celelalte a purtat de grijă Domnul. El iubeşte „instrumentele“ care se bazează deplin pe El, fiind conştiente de slăbiciunea lor, şi cărora El le poate dărui un har bogat.

Harnicul şi evlaviosul apostol îi era de mare ajutor prin exemplul său. Acesta nu era un erou supraomenesc, ci în toate lucrările şi în toate situaţiile era o demonstraţie vizibilă a puterii Domnului într-un vas slab, dar care era umplut de El şi îi stătea fără rezerve la dispoziţia Sa. Pavel îi putea aminti lui Timotei la capătul alergării sale: „Dar tu ai urmat îndeaproape învăţătura mea, purtarea, planul, credinţa, îndelunga-răbdare, dragostea, răbdarea, persecuţiile, suferinţele, câte mi s-au făcut în Antiohia, în Iconia, în Listra, ce persecuţii am îndurat; şi Domnul m-a scăpat din toate“ (2. Timotei 3:10-11 ). Ce plăcută era relaţia dintre apostol şi tânărul său însoţitor! Timotei i-a slujit „pentru Evanghelie ca un copil pentru tatăl său“ (Filipeni 2:22 ); iar Pavel, ca un tată, i-a dat învăţături, sfaturi şi îmbărbătări, amintindu-i mereu de harul măreţ şi de resursele bogate din Domnul. Aceşti doi fraţi, unul „tânăr“ şi altul „bătrân“ nu mergeau pe căi diferite. Fiecare îşi ocupa locul său, fiecare era pentru celălalt un mare ajutor.

Timotei ca trimis şi împuternicit al apostolului

În această şcoală înaltă a experienţelor cu Domnul, creşterea spirituală a lui Timotei a făcut progrese rapide. De aceea, apostolul i-a putut încredinţa sarcini speciale şi importante deja de timpuriu. Din cele două epistole adresate lui de apostol vom observa după ce principii demne de imitat se desfăşura slujba sa.

Când Pavel a părăsit Berea, la stăruinţa fraţilor, pentru a-şi pune viaţa în siguranţă din cauza prigoanelor puternice, atunci atât Sila cât şi Timotei au rămas acolo pentru a continua lucrarea începută şi pentru a o întări (Faptele Apostolilor 17:14, 15 ).

Apoi, după ce au venit la Atena la porunca apostolului, Pavel s-a neliniştit cu privire la tânăra adunare din Tesalonic. Probabil, cei doi i-au comunicat apostolului căror necazuri erau expuşi tesalonicenii. Până la urmă, „nemairăbdând“, l-a trimis pe Timotei, „fratele nostru şi slujitor al lui Dumnezeu în Evanghelia lui Hristos“ pentru „a-i întări şi încuraja în ceea ce priveşte credinţa“ (1. Tesaloniceni 3:1-8 ). I s-a părut că Timotei ar fi omul potrivit, iar acesta s-a întors curând cu o veste bună despre tesaloniceni.

Din Efes, în Asia Mică, apostolul l-a trimis pe Timotei cu Erast în Macedonia pentru a sluji adunării de acolo, pentru că el însuşi nu putea merge acolo (Faptele Apostolilor 19:22 ).

Trebuie să amintim că odată Pavel i-a dat sarcina importantă de a rămâne în Efes pentru a face ordine ca însărcinat al său în acea adunare în care apostolul slujise timp de trei ani (1. Timotei 1:3 ). Acolo apăruseră din aceia care „învăţau învăţături străine“. Timotei trebuia să li se împotrivească acestora şi să poarte de grijă ca fiecare la locul său, bărbaţi, femei, supraveghetori şi bătrâni, slujitori, robi, bogaţi, toţi fraţii să se comporte în Casa lui Dumnezeu corespunzător rânduielilor şi adevărului lui Dumnezeu. Ce lucrare plină de răspundere care presupunea o cunoaştere exactă a gândurilor lui Dumnezeu, o tărie interioară în credinţă şi o stabilitate în Domnul! Fără aceste lucruri nu i-ar fi fost suficient darul harului oferit de Dumnezeu.

De la întoarcerea la Dumnezu a lui Timotei trecuseră trei ani. Creşterea lui interioară sporise din belşug şi putea fi folosit de Domnul peste tot. - Şi la noi trec anii; dar nu trebuie să ne spună El: „Pentru că, deşi de mult trebuia să fiţi învăţători, aveţi din nou nevoie ca cineva să vă înveţe care sunt elementele începutului cuvintelor lui Dumnezeu“ (Evrei 5:12 )? Care este cauza pentru aceasta?

Îndemnuri personale

Răspunsul la întrebarea pusă mai sus îl găsim cercetându-ne personal dacă am pus la inimă şi am dat urmare, ca acel frate fidel, îndemnurilor personale ale apostolului adresate lui Timotei în cele două epistole.

Aceste îndemnuri le-a primit Timotei şi oral în anii colaborării cu apostolul Pavel. Pentru ca ele să fie şi spre binecuvântarea noastră, au fost consemnate în scris. Amintim pe scurt doar câteva.

1. „Păstrând o credinţă şi o conştiinţă bună“ (1. Timotei 1:19 ). Prin „credinţă“ se referă aici la întreaga învăţătură creştină care primeşte şi ţine credinţa. Pentru această credinţă, Timotei trebuia să lupte (versetul 18). Dar el putea face aceasta numai când îşi păstra o conştiinţă bună care depinde de o inimă curăţită, care nu are nimic de ascuns de Dumnezeu şi astfel nu are nimic să-şi reproşeze (Evrei 10:22 ). Cine naufragiază în credinţă, cine acceptă şi vesteşte învăţături greşite a lepădat conştiinţa bună (1. Timotei 1:19, 20 ).

2. „Nimeni să nu-ţi dispreţuiască tinereţea, ci fii model pentru credincioşi în cuvânt, în purtare, în dragoste, în credinţă, în curăţie ... Fugi de poftele tinereţii“ (1. Timotei 4:12 ; 2. Timotei 2:22 ). Timotei, împuternicit de apostol, pentru a exercita o slujbă atât de importantă în adunare, ar fi putut face fără efect toate străduinţele sale şi ar fi putut strica totul dacă ar fi făcut loc aroganţei tinereşti sau ar fi dus lipsă de curăţie morală. Dar deoarece cuvântul său era în concordanţă cu umblarea sa şi era un exemplu pentru credincioşi în dragoste şi credincioşie, era luat în serios, iar cuvântul său avea greutate, deşi nu era un frate cu părul cărunt.

3. „Ocupă-te cu acestea, fii în totul în ele, pentru ca înaintarea ta să fie arătată tuturor“ (1. Timotei 4:15 ). Timotei a putut face progrese în lucrurile lui Dumnezeu numai pentru că se dedica lor cu toată inima. El se ocupa cu aceste lucruri; ele îl interesau şi el trăia în ele. Spre ce lucruri se îndreaptă interesul nostru? Cu ce ne preocupăm?

4. „Ia seama la tine însuţi şi la învăţătură; rămâi în ele, pentru că, făcând aceasta, te vei mântui şi pe tine însuţi şi pe cei care te ascultă“ (1. Timotei 4:16 ). Timotei trebuia să se preocupe cu Cuvântul nu numai cu privire la alţii, ci trebuia să-l aplice în primul rând la el, pentru ca starea lui interioară să fie în concordanţă cu învăţătura sa. - Dacă cineva este chemat la o slujbă, atunci asupra lui este o mare răspundere. Această slujbă, chiar dacă este neînsemnată, poate o mărturie pentru Domnul faţă de un vecin, nu se află în afara sferei vieţii personale, ci este în strânsă legătură cu aceasta. Ce exemplu evident era apostolul însuşi pentru Timotei în acest sens! (A se compara 1. Corinteni 9:27 ; 2. Corinteni 6:4-6 ; Filimon 3,17 etc.)

5. „Fugi de acestea (iubirea de bani) şi urmăreşte dreptatea, evlavia, credinţa, dragostea, răbdarea, blândeţea duhului“ (1. Timotei 6:11 ). Probabil, ni se pare inutil ca Timotei, care şi-a dovedit atât de clar devotamentul său faţă de Domnul, să fie îndemnat în acest fel. Dar cât de uşor putea câştiga influenţă asupra lui ceea ce era vizibil! De aceea trebuia să fugă de iubirea de bani. Să rămânem cu toţii aproape de Domnul, încât El să acţioneze ca un magnet asupra sentimentelor noastre şi să urmărim aceste lucruri enumerate aici, care sunt roada Duhului (Galateni 5:22 )!

În încheiere aş dori să indic spre fidelitatea acestui tânăr care îl caracteriza tot timpul. Când „toţi care sunt în Asia“ s-au îndepărtat de apostolul închis, când nimeni nu a fost alături de el la prima apărare în faţa împăratului şi toţi l-au părăsit (2. Timotei 1:15 ; 4:16 ), putea conta pe Timotei. El a rămas în strânsă legătură cu Pavel şi a continuat (2. Timotei 1:7 ) în duhul puterii, al dragostei şi al chibzuinţei slujba şi lupta cea bună pentru adevăr.

Să dea Domnul ca acest exemplu al unui frate tânăr să fie un imbold pentru noi, chiar dacă Domnul ne-a dat un cerc de activitate mult mai restrâns!