Noul Testament ne arată calea lui Dumnezeu pentru o rămăşiţă credincioasă în mijlocul poporului de nume al lui Dumnezeu. Aşa cum 2. Timotei 2 explică din punct de vedere al învăţăturii această cale pentru zilele noastre, este bine să ne amintim de exemplele Vechiului Testament pentru învăţătura, încurajarea şi îndemnarea noastră (Romani 15:4 , 1. Corinteni 10:1-13 , 2. Timotei 3:16 ). În următoarele pagini, voi puncta pe scurt despre Ezra şi Neemia. Mai multe aplicaţii pentru mersul nostru astăzi se găsesc în cărţile lor.
Introducere
Dumnezeu i-a spus lui Avraam că urmaşii săi vor moşteni ţara alegerii Sale. Mai târziu, în urma ieşirii din Egipt şi din robie sub conducerea lui Moise a fost nevoie ca poporul răscumpărat să fie adus în Ţara promisă de Dumnezeu (Exod 4:8 ). Cu toate acestea, poporul Israel a dispreţuit ţara plăcerii lui Dumnezeu (Psalmul 106:24 ), dar Dumnezeu nu a renunţat niciodată la dorinţa Sa ca poporul Său să se bucure de partea specială pe care El o pregătise pentru ei. Din cauza acestei desfăşurări a evenimentelor, gândurile călăuzitoare în multe locuri din Scriptură au de a face cu vindecarea şi restabilirea, dar cu toate acestea, în câteva situaţii doar o mică rămăşiţă a fost adusă înapoi din captivitate, în urma experimentării disciplinei lui Dumnezeu. Astfel Ezra, Neemia şi cărţile Cronicilor au fost scrise din perspectiva harului suveran al lui Dumnezeu, astfel încât poporul lui Dumnezeu să aprecieze lucrurile pe care El li le-a dat în trecut, ca fiind legate de Omul după inima Sa. Provocarea pentru noi astăzi este dacă vrem să fim ca Ezra sau alţi învingători, care au experimentat o reabilitare în legătură cu ţara lui Dumnezeu. Cu mult înainte de Ezra, bucuria a ceea ce văzuse în Ţara Promisa l-a susţinut pe Caleb în mersul prin pustie pentru aproape patruzeci de ani; credinţa şi entuziasmul său au influenţat întreaga seminţie a lui Iuda şi poate chiar pe toţi cei din generaţia sa. Prin Duhul Sfânt şi noi am văzut deja ţara şi pe Hristos încoronat cu glorie şi onoare! Dar nu învăţăm numai de la Caleb; zilele de reabilitare din cărţile Ezra şi Neemia au fost scrise pentru îndemnul şi încurajarea noastră. Să privim acum mai aproape exemplul lui Ezra.
Genealogia lui Ezra
Ezra ne este prezentat ca locuind în Babilon la aproximativ optzeci de ani după prima întoarcere sub Cirus. Numele lui înseamnă "ajutat de Yah (Domnul)" sau, în traducere liberă, "Domnul este ajutorul meu". Să nu spunem: "ce poate conţine un nume?", ci mai degrabă să ne îndreptăm spre Domnul din ceruri pentru a primi ajutor, deoarece fără ajutorul Lui nu putem face nimic pentru gloria lui Dumnezeu (Ioan 15:5 , 2. Corinteni 12:9-10 ). Ezra era descendent pe linie directă din marele preot Aaron. El nu a luat de bun acest privilegiu sau ca pe ceva în care, conform firii, să se mândrească (Filipeni 3:4-8 ). Nu, el a devenit un scrib vigilent, familiarizat cu Cuvântul lui Dumnezeu. Mai mult, mâna bună a lui Dumnezeu (în providenţa Sa) a fost cu el în lucrurile pe care Ezra le făcea. Şi noi astăzi trebuie să fim familiarizaţi cu "genealogia" pe care o avem (2. Timotei 2:1-2 , 2. Petru 1:9-11 ) şi, de asemenea, să depindem de Domnul.
Consacrarea lui Ezra
Trei lucruri menţionate în Ezra 7:10 merg şi este nevoie să fie împreună:
- Ezra şi-a îndreptat sau şi-a pus inima să caute legea lui Iehova. Din inimă ies izvoarele vieţii (Proverbe 4:23 ) şi noi suntem responsabili să o îndreptăm în direcţia cea dreaptă. Cu toate că noi, ca şi creştini astăzi, nu suntem aşezaţi din punct de vedere formal sub Legea Mozaică, noi suntem sub "legea lui Hristos" (Galateni 6:2 ). Suntem noi dedicaţi cercetării Scripturilor?
- Ezra era gata să acţioneze conform Cuvântului lui Dumnezeu. Aceasta este a doua etapă a consacrării sale - să pună în practică ceea ce Dumnezeu îi arată din Scripturi. Suntem noi devotaţi să trăim Cuvântul lui Dumnezeu (Ioan 13:17 , Filipeni 2:12-13 )?
- Numai aşa putea Ezra să fie în stare să îi înveţe pe alţii. Ce diferenţă faţă de fariseii din zilele Domnului nostru, care îi învăţau pe alţii ceea ce trebuiau să facă, dar care nu erau în stare să facă ceea ce spuneau! Cu Ezra, era total altfel: pentru că el trăise Cuvântul lui Dumnezeu, el era capabil şi dedicat să îi înveţe şi pe alţii. Ezra avea autoritate oficială pentru a învăţa (Levitic 10:11 ), dar împeună cu aceasta el avea şi autoritate morală, datorită umblării sale (aceasta este ceea ce le lipsea fariseilor). Şi astăzi este nevoie de autoritate morală şi, în special, în legatură cu pretenţiile legate de succesiunea apostolică.
Practica lui Ezra pentru calea dreaptă
Rugaciunea lui David pentru "un lucru" din Psalmul 27:4 a fost însoţită de o decizie clara: "pe acesta îl voi căuta". Ambele presupun sârguinţă şi consacrare, aşa cum vedem atât de frumos demonstrat pentru credinciosul de astăzi în Pavel (Filipeni 3 ), care avea obiectivul corect ("un lucru") şi acesta era în legatură cu cea mai sfântă şi cea mai minunată Persoană: Hristos în glorie. Astfel, devotamentul este legat cu practica spirituală. Verbul folosit în Psalmul 27:4 este întâlnit pentru prima oara în Scriptură, în Geneza 37:15-16 , atunci când Iosif îşi caută fraţii. Datorită importanţei acestui punct aş vrea să mai fac referinţă şi la alte versete: în Exod 33:7 "oricine căuta pe Domnul ieşea la cortul întâlnirii" (compară cu Psalmul 27:8 , a căuta faţa Domnului şi Psalmul 34:14 , a căuta pacea). În Proverbe, omul caută "binele", "cunoştinţa", "dragostea". Daniel îl căuta pe Domnul în rugăciune (Daniel 9:3 ). Nu corespund oare aceste practici cu dorinţa lui Dumnezeu, care caută "o sămânţa a lui Dumnezeu" (Maleahi 2:15 )? Într-o zi a reabilitării (Ezra 8:21-23 ), Ezra caută calea dreaptă, depinzând de Domnul Însuşi. Neemia (Neemia 2:10 ) caută binele copiilor lui Israel, cu toate că ei se reduceau doar la o rămăşiţă. În Psalmul 122:9 , practica este de a căuta pacea Ierusalimului. În Noul Testament, slujba unui ucenic este rezumată prin cuvintele: "Căutaţi dar întâi Împărăţia lui Dumnezeu" (Matei 6:33 ), arătând că aceasta este o problemă de prioritate.
Slujba lui Ezra
Rămăşiţa întoarsă din captivitate construise templul din Ierusalim, dar avea nevoie de o măsură mai mare de înviorare la aproximativ şaizeci de ani după ce templul fusese construit. Să urmărim pe scurt ce a condus la acest punct. Rămăşiţa care se întorsese din captivitatea babiloniană a aşezat mai întâi altarul pe temeliile sale, imediat dupa întoarcerea în Ierusalim (Ezra 1 ). Ei învăţaseră multe lecţii prin mustrarea şi disciplina lui Dumnezeu (vezi Ieremia şi Habacuc). Eliberaţi dintr-un mediu idolatru (Psalmul 137 ), ei se interesau acum cu adevărat de lucrurile lui Dumnezeu (Ezra 3 ).
Punem şi noi cerinţele şi dorinţele lui Dumnezeu pe primul plan? Raţionamentul omenesc ar fi condus într-o direcţie cu totul diferită. Totuşi, ei au reconstruit templul, în ciuda opoziţiei şi a eşecului. Încurajaţi de slujba profetică a lui Hagai şi Zaharia, ei au continuat să împlinească această sarcină. Apoi slujba lui Dumnezeu a fost reinstituită (Ezra 6 ), o înviorare cu siguranţă. Vasele de aur şi argint şi lucrurile preţioase au fost aduse înapoi la centrul de închinare al lui Dumnezeu (Ezra 1:3,11 ), dar acum era nevoie de învăţături suplimentare pentru a păstra aceste lucruri ale lui Dumnezeu.
Lucruri de preţ
În Ezra 1 se face o menţionare cu privire la vasele ce au fost aduse înapoi din Babilon în Ierusalim, sub denumirea de "lucruri de preţ". Întrebarea pentru noi astăzi ar fi (aplicând cartea Ezra zilelor noastre): Cum putem ştii că cineva aparţine Domnului, ca un vas preţios pentru El, bucurându-se de prezenţa Sa? Răspunsul este: dacă el se depărtează de fărădelege şi îl cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată. De aceea Scriptura vorbeşte despre:
1. Vase de aur şi argint. Toţi creştinii sunt rezultatul lucrării gloriei şi harului lui Dumnezeu, făcuţi din aur curat, dar şi rezultatul răscumpărării, făcuţi din argint. Acest fapt este încă valavil, chiar şi în aceste zile de ruină, când multe vase nu mai pot fi recunoscute din cauza stării lor de întinare şi numai Domnul îi cunoaşte pe cei care sunt ai Lui.
2. De-a lungul istoriei Bisericii, în contrast cu Cuvântul lui Dumnezeu, au fost introduse elemente omeneşti, rezultatul lucrării omului, reprezentate prin vasele de lemn şi lut (vezi 1. Corinteni 3:12 ).
3. Vasele în Scriptură mai sunt văzute şi ca din prisma responsabilităţii omului. În acest context, toţi cei care pronunţă numele Domnului trebuie să se depărteze de fărădelege. Aceasta implică despărţire de aceia care se asociază cu o învăţătură sau practică rea şi sunt astfel întinaţi, chiar dacă ei nu trăiesc în imoralitate, nici nu ţin ei înşişi o învăţătură falsă. Aceasta este responsabilitatea oricui mărturiseşte credinţa - prin botez, la Masa Domnului sau prin orice altceva ar fi - de a se separa de nelegiuire, de a fi un vas curat şi spălat.
4. Vasele de preţ cu care Ezra se putea identifica aveau următoarele caracteristici (compară cu 2. Timotei 2:19-22 ):
- vase de onoare, ca vasele care au fost aduse, prin harul lui Dumnezeu, înapoi în Ierusalim şi pentru gloria lui Dumnezeu;
- sfinţite: puse deoparte pentru Domnul, recunoscând autoritatea Lui;
- folositoare Stăpânului, care are toată puterea şi autoritatea, care poate să folosească acest vas aşa cum El doreşte; acesta nu era cazul Israelului idolatru şi nici în Babilon;
- pregătit pentru orice lucrare bună; responasiblitatea omului şi harul suveran al lui Dumnezeu lucrează împreună pentru a avea şi a păstra astfel de vase. Ce bucurie pentru inima Domnului nostru când El găseşte astfel de vase astăzi!
Ezra - o imagine a Marelui nostru Conducător şi Restaurator
În multe locuri din Scriptură se găsesc referiri cu privire la adevăratul Restaurator, Domnul nostru Isus. El este Constructorul Casei lui Dumnezeu (Adunarea) şi adevăratul Conducător al slujbei şi al laudei lui Dumnezu şi El reabilitează acolo unde este o abatere. Domnul nostru glorificat are aceste funcţii în relaţie cu Adunarea astăzi (vezi Evrei 2:12-13, 3 :1-6, 8:1-2, 10:19-21, 13:15, 1. Petru 2:5 ). În legătură cu zilele lui Ezra, să analizăm mai întâi legătura cu trecutul: cu toate că lui David nu i-a fost permis să construiască el însuşi templul, el a făcut planurile şi a stabilit totul pentru slujba şi lauda lui Dumnezeu (1. Cronici 22:29 ); cu toate acestea, mai târziu, în 2 Cronici şi în cărţile Ezra şi Neemia, se găsesc multe menţionări despre hotărârile lui David. Astfel vedem că această linie a fost păstrată prin harul lui Dumnezeu, în ciuda eşecului poporului şi a atacurilor duşmanului. În cărţile Cronicilor, lucrurile sunt descrise din punctul de vedere al lui Dumnezeu, descriind şi analizând istoria poporului Său în relaţie cu David; acesta este modul în care lui Dumnezeu îi place să se gândească la poporul Său. Mai mult aceste cărţi au fost scrise după întoarcerea din captivitatea Babiloniană: harul suveran al lui Dumnezeu a fost manifestat în rămăşiţa restabilită, care, după ce a fost încercată, a învăţat să se preocupe de lucrurile lui Dumnezeu, aşa cum făcuse şi David. Aceasta ne aduce înapoi la Ezra, a cărui practica era de a păstra lucrurile Casei lui Dumnezeu (Ezra 9:9 ) pentru Dumnezeu şi poporul Său şi conform gândurilor lui Dumnezeu. Aplicând aceasta creştinismului, găsim o practică similară şi în exemplul şi învăţăturile lui Pavel şi în îndrumările sale către Timotei. Fie ca aceste caracteristici, de a păstra slujba şi lauda lui Dumnezeu, să fie şi pentru noi o realitate astăzi!
Credincioşia lui Ezra
Supus regelui persan şi însărcinat de către acesta (Ezra 7:11-26 ), Ezra s-a încrezut în Domnul pentru a veghea asupra micii lui cete (8:22). În ascultarea sa faţă de Domnul, sub mâna Lui cea bună (vezi şi 7:27-28), el a postit şi s-a rugat pentru a găsi calea cea dreaptă pentru el şi pentru aceia care erau cu el (8:21). Putem vedea un exemplu al credincioşiei lui Ezra în versetele 8:25-27 şi 8:33-34; să observăm cum sunt cântărite vasele în acord cu standardele Casei lui Dumnezeu. Credincioşia lui Ezra este demonstrată şi în versetele 9:9; 10:1,16-17. Cred că Ezra, prin devotamentul său, este un urmaş de seamă al lui Fineas, a cărui credincioşie este însoţită de menţiunea că Domnul era cu el (1. Cronici 9:20 )! Nu este acesta primul test al unui creştin, să fie găsit credincios? Aceasta este ceea ce Domnul poate recomanda şi răsplăti (Luca 19:17 ; 2. Corinteni 10:18 ); credincioşia este testul supravegherii (1. Corinteni 4:2 ).
Perseverenţa lui Ezra
Mai multe dovezi legate de perseverenţa lui Ezra se găsesc în cap 7-10. Sarcina lui Ezra trebuie să fi fost foarte grea şi deseori descurajantă. Cu toate acestea, el a continuat să se încreadă în Domnul. Este clar că el a fost de acord cu practica lui Neemia şi de aceea el se află împreună cu acesta la inaugurarea zidurilor reconstruite (Neemia 12:36 ). Amândoi erau marcaţi de perseverenţă şi răbdare, deplin identificaţi cu gândurile lui Dumnezeu într-o zi de ruină.
Umilinţa lui Ezra
În dezordinea cauzată de căsătoriile mixte şi influenţele păgâne (9:1-2), Ezra se smereşte. Să observăm că el şi-a sfâşiat mantaua şi haina (un semn public al umilirii) şi şi-a rupt perii capului său. La jertfa de seară, a adus rugăciunea sa înaintea Domnului (Ezra 9:5-15 ), mărturisind păcatele rămăşiţei şi încredinţându-se pe sine însuşi credincioşiei lui Dumnezeu. Fie ca şi noi să învăţăm din preocuparea lui Ezra pentru locul sfânt şi pentru sămânţa sfântă. În introducerea acestei a doua părţi a cărţii, am menţionat necesitatea smereniei şi a umilinţei.
Izbânda lui Ezra
Ezra nu era satisfăcut datorită îndeplinirii misiunii sale în urma întoarcerii la Ierusalim împreună cu poporul şi bogăţiile lor. El se putea gândi că aceasta este de ajuns. Nu! el era preocupat de starea morală şi spirituală a rămăşiţei şi acesta este motivul pentru care el vroia să îi înveţe (7:10). Eliberaţi din mediul babilonian, cei ce formau rămăşiţa aveau, de asemenea, nevoie să se cureţe de asocierile rele, aşa cum se găseau ele în multele femei păgâne şi alte lucruri de felul acesta (Hagai 2 ; Zaharia 3 ). Cu alte cuvinte, ascultarea de voia lui Dumnezeu era exprimată prin separarea lui Israel de asocierile idolatre (Deuteronom 7:3 ). Ar trebui să fie diferit pentru noi azi? Înviorarea ulterioară adusă de Ezra a reabilitat câteva familii ce fuseseră afectate de neglijenţă şi necredincioşie (căsătorii mixte). Exemplul lui Ezra şi devotamentul său pentru Cuvântul lui Dumnezeu sunt încă relevante şi pentru noi azi! Când Neemia a început să se pregătească, aceasta era pentru următorul pas în acest întreg proces al restaurării şi reabilitării. Zidurile şi porţile Ierusalimului erau încă distruse. Dar Dumnezeu îl pregătea pe Neemia, conducându-l prin exerciţii adânci, pentru a se întoarce la Ierusalim cu împuternicire din partea împăratului persan de a reconstrui zidurile. Zidurile ce aveau nevoie să fie reconstruite erau esenţiale pentru a proteja poporul lui Dumnezeu şi slujba casei lui Dumnezeu. Printre altele, Ezra este din nou implicat şi Cuvântul lui Dumnezeu este prezentat cu o deosebită eficacitate (Neemia 8 ): aceasta arată succesul său nu conform cu gândurile omului, ci în acord cu standardele lui Dumnezeu. Care este sarcina ta astăzi?
Ce putem învăţa noi de la Ezra?
Este o bucurie deosebită pentru Dumnezeu să găsească o "rămăşiţa" în care să recunoască trăsăturile lui Hristos. Găsim caracteristicile acestei rămăşiţe în cartea Maleahi, precum şi în Hagai, Zaharia, Ezra, Neemia şi Estera:
- Teama de Dumnezeu, în timp ce umblă în lumina lui Dumnezeu, în realizarea prezenţei Sale;
- Adevărata înţelepciune (Iov 28:28 ; Iacov 3:17 );
- Părtăşia unii cu alţii într-o reală despărţire;
- Gândind la numele Său;
- Apărarea drepturilor lui Dumnezeu;
- Slujind lui Dumnezeu ca robi adevăraţi şi în acelaşi timp ca fii înaintea Lui (Maleahi 3:16-18 ).
În Apocalipsa 2 şi 3, găsim o astfel de rămăşiţă în aceia care au o ureche de auzit; ei sunt astăzi biruitorii. Tot astfel, rămăşiţa din timpul lui Zorobabel şi Iosua (Ezra 1 - 3 ) se identificau prin credinţă cu gândurile lui Dumnezeu legate de casa Sa în Ierusalim. Legătura intimă dintre casa lui Dumnezeu şi Ierusalim, locuinţa lui Dumnezeu, este evidentă de-a lungul Scripturii. Astfel, adusă înapoi în bucuria Cuvântului lui Dumnezeu (Psalmul 119 ), rămăşiţa ultimelor zile restabilită va aprecia din nou valoarea Casei lui Dumnezeu.
Aşadar, este o atenţionare specială cu privire la intervenţia lui Dumnezeu (Psalmul 120:2 ; 121:2 ), atlfel nu ar fi nicio altă restabilire. Să nu uităm niciodată acest aspect în trăirea noastră spirituală a acestor adevăruri: în afara trăirii noastre, trebuie să fie o slujbă pentru Dumnezeu (Filipeni 2:12-13 ). Ce bucurie când adevărul cu privire la Casa lui Dumnezeu începe să se ivească în sufletul credinciosului! Fie ca şi noi să urmăm exemplul lui Ezra!
Articol preluat şi tradus de pe site-ul www.theholyscriptures.org