Îl cunoşti pe fratele Cuart, al cărui nume încheie lista credincioşilor enumeraţi în ultimul capitol din Romani? „Fratele Cuart“ - atât ştim despre el. Ceilalţi, ale căror nume sunt amintite la sfârşit, sunt mai mult sau mai puţin cunoscuţi. Terţiu a scris epistola, Gaiu era un bărbat cu influenţă, Erast era administratorul cetăţii, dar Cuart era un simplu creştin modest, al cărui nume este cunoscut doar prin dragostea sa faţă de fraţi şi prin dorinţa sa de a le vesti fraţilor săi din Roma, pe care nu-i văzuse niciodată, dragostea sa. El solicită numai un mic loc în epistola lui Pavel, iar acesta i-l oferă. Acolo, „fratele Cuart“ stă ca un exemplu pentru toţi cei care au ochi să-l privească şi să înveţe de la el. Dumnezeu, Duhul Sfânt i-a dat acest loc, şi milioane de credincioşi au citit numele lui fără să-i dea probabil atenţie. Să nu-l trecem cu vederea!
Cuart este o imagine a modestiei. „Şi tu cauţi pentru tine lucruri mari? Nu le căuta“ (Ieremia 45:5 ). Mulţumeşte-te să trăieşti şi să mori necunoscut, dar lasă ca prin viaţa ta să sufle dragostea, nu numai în cercuri mici, ci lasă ca ea să se întindă până la cei care locuiesc dincolo de mare, cărora doreşti să le întinzi o mână de frate. Nu vorbi şi nu scrie nimic despre dragoste, ci dovedeşte-o, „arată faţă de ei dovada dragostei“ (2. Corinteni 8:24 ). Fii bucuros că eşti un membru al familiei lui Dumnezeu, aşezat în acest cerc mare, care rămâne veşnic! Bucură-te că toate sufletele născute din nou sunt membrii ai unei familii, copii ai unui Tată şi astfel strâns unite unele cu altele!
Salutul de încheiere al minunatei epistole, care ne prezintă bazele veşnice ale mântuirii, ne descoperă ceva din realitatea că credincioşii aparţin unii altora, ceva despre puterea unificatoare a Evangheliei. Când a venit Domnul Isus în această lume, ea era divizată de ura naţională. Ardea duşmănia raselor, a limbilor, a religiilor. Despărţirea era adâncă. Atunci a venit Evanghelia şi a unit pe toţi oamenii din toate popoarele într-o familie, în Hristos Isus. Influenţa dragostei frăţeşti a început de atunci să străbată lumea. Dumnezeu Însuşi îi învaţă pe copiii Săi să se iubească unii pe alţii (1. Tesaloniceni 4:9 ). Domnul le-a dat ucenicilor Săi porunca să se iubească unii pe alţii, cum i-a iubit El pe ei (Ioan 13:34 ). Duhul de asemenea ne îndeamnă în Evrei 13:1 : „Dragostea frăţească să rămână!“