Matei 4:23-25 : În cele 3 versete cu care se termină capitolul 4, Matei face un rezumat al zilelor de la începutul lucrării Sale. Mesajul Său era "evanghelia împărăţiei." Ea trebuie să fie distinsă de "evanghelia harului lui Dumnezeu" care se predică astăzi. Aceasta are ca temă importantă moartea şi învierea lui Hristos şi vesteşte iertarea păcatelor ca rod al ispăşirii pe care El a făcut-o. Aceea avea ca veste bună faptul că împărăţia prezisă de profeţi le era adusă în El. Dacă ei aveau să se supună autorităţii divine care era investită în El, puterea împărăţiei avea să devină activă în folosul lor. Ca dovadă a acesteia, El arată puterea împărăţiei în vindecarea trupurilor oamenilor. Erau vindecate tot felul de boli, dând garanţia că El va putea vindeca orice rău spiritual. Această arătare a puterii împărăţiei unita cu predicarea împărăiei, se dovedea foarte atrăgătoare şi mari mulţimi Îl urmau.
Matei 10:23 . Această mărturie a apropierii împărăţiei a fost suspendată, şi va începe din nou în timpul sfârşitului. Ucenicii sunt văzuţi ca oameni reprezentativi şi ce li s-a dat lor în acel timp se va da şi altora care vor fi într-o poziţie asemănătoare la sfârşitul veacului. Împărăţia, aşa cum era prezentată în acel timp în Hristos în persoană, a fost respinsă şi, prin urmare, mărturia a fost retrasă, după cum vedem în capitolul 16:20. Ea va fi începută din nou când se va completa numărul celor care fac parte din Adunare; şi se va sfârşi abia atunci când va veni Fiul Omului ca să-Şi primească şi să-Şi stabilească împărăţia, aşa cum a fost profeţit în Daniel 7 .
Matei 24:14 . Să notăm că este vorba de "evanghelia aceasta a împărăţiei", care trebuie să fie predicată în toată lumea înainte de a veni sfârşitul; ea este evanghelia pe care Domnul Însuşi o predicase (Matei 4:23 ; 9:35 ), care anunţa împărăţia ca fiind la uşile lor. Evanghelia pe care o predicăm astăzi (vezi 1 Corinteni 15:1-4) nu putea fi vestită în caracteristica pe care o are ea înainte de moartea şi învierea lui Hristos.
Matei 25:31-45 . Cine sunt "aceşti fraţi ai Mei"? Dacă ţinem seama de întreaga cuvântare profetică, în care aceasta este partea de încheiere, răspunsul nu este dificil. La începutul discursului Său, Domnul S-a adresat ucenicilor Săi şi le-a spus că vor fi urâţi, necăjiţi şi trădaţi, dar sfârşitul va veni când "evanghelia împărăţiei" va fi fost predicată ca mărturie pentru toate naţiunile, şi aceia care vor răbda până la sfârşit vor fi mântuiţi. El vorbea ca şi cum ucenicii care erau înaintea Lui ar fi prezenţi în timpul sfârşitului, pentru că El vedea în ei pe cei pe care îi reprezentau. "Fraţii" de la sfârşitul cuvântării sunt ucenici din ultimele zile, care erau reprezentaţi de ucenicii din cele dintâi zile, cărora le vorbea Domnul. Deşi aceştia au fost peste puţin timp botezaţi de Duhul într-un singur trup, care este Adunarea, aşa cum se istoriseşte în Fapte 2 , ei erau în acel moment, simplu, o rămăşiţă a lui Israel cărora li S-a descoperit Mesia în Isus, şi ei s-au ataşat de El. Ei reprezentau o rămăşiţă asemănătoare a lui Israel, care în zilele din urmă va avea ochii deschişi şi va relua firul întrerupt al "evangheliei împărăţiei" - întrerupt când Hristos a fost respins pe pământ şi înălţat la cer, şi reînnoit înainte de a veni El din nou pe pământ ca să împărăţească.