Ceea ce ne este împărtăşit în Efeseni 1 referitor la binecuvântările spirituale ale copiilor lui Dumnezeu este ordonat de Duhul Sfânt într-o ordine divină. În continuare dorim să privim însă binecuvântările din latura din care credinciosul le poate înţelege mai uşor; este, desigur, clar că adevărul despre iertarea păcatelor, despre care se vorbeşte la urmă în Efeseni 1 , este înţeles şi savurat mai întâi, iar nu poziţia preţioasă şi binecuvântată în Hristos.
Când Iacov, plin de teamă şi cu conştiinţa încărcată, a fugit de la corturile tatălui său, a ajuns într-un loc pustiu, unde a fost surpins de noapte. A avut la sine numai un toiag; călătorul singuratic a adormit acolo cu capul pe o piatră.
Binecuvântări pământeşti
Aici, Dumnezeu a descoperit harul Său faţă de cel adormit. Deasupra lui Iacov s-a deschis cerul, iar Dumnezeu i-a arătat o scară aşezată pe pământ, al cărei vârf atingea cerul. Pe această cale de lumină coborau şi urcau îngerii lui Dumnezeu.
„Şi, iată, Domnul stătea deasupra ei; şi a zis: «Eu sunt Domnul, Dumnezeul lui Avraam, tatăl tău, şi Dumnezeul lui Isaac; pământul pe care eşti culcat ţi-l voi da ţie şi seminţei tale. Şi sămânţa ta va fi ca pulberea pământului şi te vei întinde spre apus şi spre răsărit şi spre nord şi spre sud; şi în tine şi în sămânţa ta vor fi binecuvântate toate familiile pământului»“ (Geneza 28:13-14 ).
Astfel i-a fost acordată lui Iacov promisiunea binecuvântărilor pământeşti în locurile pământeşti; toate aceste binecuvântări i-au fost făgăduite în sămânţa promisă - Hristos.
Binecuvântări cereşti
În Noul Testament ni se arată de asemenea o scară a binecuvântărilor. Vedem acolo o cale a luminii mult mai deosebită decât cea pe care a văzut-o Iacov. Şi acolo vedem cum scara binecuvântărilor ajunge de pe pământ la cer. Recunoaştem acolo cu ce binecuvântări este binecuvântat credinciosul: nu cu binecuvântări pământeşti în locurile pământeşti ca odinioară Iacov, ci cu binecuvântări cereşti în locurile cereşti, căci Dumnezeu „ne-a binecuvântat cu orice binecuvântare spirituală în locurile cereşti, în Hristos“ (Efeseni 1:3 ).
La fel ca Iacov, şi noi suntem trecători din fire. Umblăm printr-o lume a pustiei şi nu putem demonstra nimic bun în noi înşine. Suntem înconjuraţi de întuneric, dormim un somn al insensibilităţii. Dar Dumnezeu este bogat în îndurare. El ne iubeşte cu o iubire mare, proprie Lui chiar aşa cum suntem, morţi în păcatele noastre. El ne-a deschis Casa Tatălui şi lasă de acolo să strălucească peste noi dragostea Sa. Dacă „ne-a binecuvântat cu orice binecuvântare spirituală în locurile cereşti, în Hristos“, atunci toate acestea sunt acţiunea proprie lui Dumnezeu; totul este harul Său nelimitat, iar El a stabilit irevocabil orice binecuvântare pentru noi în Hristos.
Scara pe care a văzut-o Iacov era aşezată pe pământ şi atingea cerul. Calea de lumină a binecuvântărilor spirituale coboară din cer şi vine peste noi aşa cum suntem. Ea îşi are punctul de plecare în inima lui Dumnezeu, iar de acolo vine la noi în plinătatea harului Său şi ne călăuzeşte spre inima lui Dumnezeu, în întreaga bogăţie a slavei Sale.
Scara are şapte trepte
În Efeseni 1:3-7 recunoaştem şapte trepte pe scara binecuvântărilor cereşti în Hristos. Această scară minunată ajunge în întinderea ei uriaşă de la Dumnezeu la oameni, din veşnicie în timp, de la slavă la har, de la har la slavă.
În acest loc măreţ din Scriptură ne este prezentat ce sunt copiii lui Dumnezeu în Hristos: 1) aleşi; 2) sfinţi; 3) fără pată; 4) rânduiţi dinainte; 5) făcuţi plăcuţi; 6) au răscumpărarea şi 7) iertarea greşelilor.
Acestea sunt treptele scării care duce de sus în jos, ordinea din punctul de vedere al lui Dumnezeu. Scara începe cu faptul că El ne-a ales înainte de întemeierea lumii şi sfârşeşte prin faptul că El ne-a iertat păcatele în acest timp de har. Dorim însă să privim treptele în ordine inversă, adică să începem cu ceea ce avem nevoie în primul rând. Pornind de la această treaptă de jos a scării, putem apoi să urcăm spre cea mai înaltă.
1. Iertarea
„În El avem răscumpărarea prin sângele Lui, iertarea greşelilor.“ Prima treaptă dintre aceste trepte îndreptate spre cer, pe care ne putem pune piciorul, este „iertarea greşelilor“. Înainte de a fi aduşi prin har să credem şi să recunoaştem că Dumnezeu ne-a iertat toate păcatele pe baza a ceea ce a făcut Domnul Isus pentru noi, nu putem savura binecuvântările cereşti în locurile cereşti în Hristos. De la prima treaptă vedem cum ne-a venit în ajutor bogăţia harului lui Dumnezeu când ne aflam în starea de neajutorare şi în păcatele noastre. Nenumărate greşeli şi păcate n-au putut să împiedice bogăţia inepuizabilă a harului lui Dumnezeu, iar nevoile a milioane de oameni nu pot seca harul Său pe care l-a pregătit. Visteria în care sunt depozitate aceste bogăţii este însăşi inima lui Dumnezeu, iar conform inimii Sale, harul Său este din belşug faţă de păcătoşi. Cât motiv de mulţumire avem faţă de Dumnezeu şi Tatăl nostru bun!
2. Răscumpărarea
Noi avem şi „răscumpărarea“ în Hristos „prin sângele Lui“. Noi am fost conduşi la Dumnezeu. Acesta este următorul pas. De pe această a doua treaptă putem descoperi că am fost aduşi foarte aproape de Dumnezeu. Prin faptul că păcătosul a primit iertarea, este răscumpărat pentru Dumnezeu. El este eliberat din închisoare şi pus în libertate. Această răscumpărare o posedă numai în Hristos. Răscumpărarea este în legătură cu Mântuitorul. În Domnul Însuşi avem deci „răscumpărarea“.
3. Făcuţi plăcuţi
Noi suntem „făcuţi plăcuţi în Cel Preaiubit“. Să ţinem seama de această treaptă minunată şi apoi să vedem cât de departe am urcat pe scara binecuvântărilor. Cel Preaiubit înseamnă pentru Dumnezeu plăcere; tot aşa, şi cel mai simplu credincios, care este în El, este făcut plăcut în Dumnezeu. Domnul Însuşi este etalonul plăcerii înaintea lui Dumnezeu. Suntem graţiaţi în Preaiubitul, îmbrăcaţi cu frumuseţea Sa, înzestraţi cu desăvârşirea Sa. Ne sunt iertate toate păcatele şi greşelile şi suntem prezentaţi în Hristos în faţa lui Dumnezeu, suntem făcuţi plăcuţi în Preaiubitul lui Dumnezeu. Acestea sunt într-adevăr binecuvântări care ne învrednicesc să privim la Dumnezeu, la El de la care se revarsă toate binecuvântările şi care ne va permite odată în veşnicie să privim întreaga slavă a harului Său. Aici, jos, am putut afla întreaga bogăţie a harului lui Dumnezeu; sus, în prezenţa Sa vom fi noi înşine, plini de bucurie, reprezentarea slavei harului Său.
Aici, jos, fiecare a primit bogăţia harului Său pentru răul care era în fiecare din noi. Cândva însă, miriade de creaturi ale lui Dumnezeu vor admira slava harului lui Dumnezeu, pe care o acordă oamenilor păcătoşi prin binecuvântările cereşti în Hristos.
4. Rânduiţi dinainte
Dumnezeu ne-a „rânduit dinainte pentru înfiere“. Această poziţie este partea comună a tuturor credincioşilor în Hristos. Îngerii sunt slujitori ai lui Dumnezeu. Păcătoşii sunt salvaţi prin har, au primit iertarea, posedă răscumpărarea, sunt făcuţi plăcuţi, sunt aduşi aproape de inima lui Dumnezeu, sunt rânduiţi dinainte să fie fii. Fiind părtaşi ai naturii divine, am „primit un duh de înfiere, prin care strigăm: «Ava, Tată!»“.
Dacă am primit binecuvântarea înfierii şi am putut recunoaşte că am fost aşezaţi înaintea lui Dumnezeu „spre lauda gloriei Sale“, am urcat încă o treaptă pe scara luminii. Dar să ne întrebăm: „Putem să avem astfel de gânduri în legătură cu Dumnezeu? Nu se ridică temeri în inimile noastre când ne apropiem de El în acest mod?“ Dumnezeu este sfânt; noi însă suntem păcătoşi din fire. Dumnezeu este lumină; noi însă păcătuim încă adesea, chiar dacă suntem credincioşi... Ce cuvânt minunat găsim pe următoarea treaptă, care ne ajută când apar astfel de gânduri!
5. Sfinţi
Dumnezeu ne-a ales pentru ca să fim „sfinţi“. Aceasta ţine de binecuvântările noastre cereşti în Hristos. Intenţia lui Dumnezeu este ca noi să fim sfinţi înaintea Lui în dragoste. El ne dă o astfel de poziţie în dragostea Sa. În dragostea Sa nu se gândeşte deloc să scuze, să înfrumuseţeze sau să treacă cu vederea slăbiciunile sau voia noastră proprie. Din interiorul fiinţei Sale - El este dragoste - El ne vede în Hristos, iar în El ca sfinţi.
6. Fără pată
Dumnezeu ne-a ales şi pentru a fi fără pată înaintea Lui, în dragoste. Înaintea feţei Sale stăm fără pată. Înaintea ochiului Său sfânt, în faţa Celui care „găseşte greşeli la îngerii Săi“ (Iov 4:18 ), suntem totuşi prezentaţi ca „fără pată“. Aşa spune Cuvântul lui Dumnezeu despre oameni păcătoşi care au iertarea, posedă răscumpărarea, sunt făcuţi plăcuţi şi sunt rânduiţi dinainte. Prin marea salvare a lui Dumnezeu, ei stau înaintea tronului Său, fără vină şi fără greşeală. Preamărit să-i fie Numele!
Binecuvântările - sfinţi şi fără vină - sunt amintite împreună. Ele se referă la interior şi la exterior. Natura este sfântă, acţiunile sunt fără pată. Izvorul este curat, apele sunt curate. Fiinţa noastră interioară este curată, pentru că Dumnezeu este sfânt. În întregul nostru comportament suntem fără pată, nu mai este nici o greşeală pe care să o mustre Dumnezeu. Aceste binecuvântări cereşti, sfinţi şi fără vină, ne dau deplina libertate în faţa Dumnezeului nostru care este lumină şi dragoste.
7. Aleşi
Ajungem acum la treapta cea mai de sus pe scara binecuvântărilor cereşti. Dumnezeu ne-a ales în Hristos înainte de întemeierea lumii. Nu suntem aleşi în noi înşine sau pentru ceea ce suntem, ci în Hristos şi pentru ceea ce este El. Dumnezeu priveşte lucrarea lui Hristos şi valoarea lui Hristos cu o încântare de neexprimat şi astfel ne-a ales în El şi pentru El.
Mai sus de această treaptă nu putem ajunge pe scara binecuvântărilor. Dar de acolo putem avea o privelişte în timpurile de dinaintea întemeierii lumii. Atunci am fost aleşi în Hristos, nu pentru binecuvântări pământeşti în locurile pământeşti ca odinioară Iacov, ci pentru binecuvântări cereşti în locurile cereşti. El, care ne-a făcut potriviţi pentru a păşi într-o astfel de poziţie minunată, ne-a făcut capabili atât din punct de vedere moral, cât şi spiritual pentru a avea parte de moştenirea acestor binecuvântări.
Să-L adorăm şi să-i aducem o laudă veşnică şi să-L înălţăm pe Dumnezeul şi Tatăl Domnului nostru Isus Hristos care ne-a binecuvântat cu astfel de binecuvântări pe noi care eram nevrednici şi păcătoşi.