Întrebare:
Care este diferenţa între adorare şi vestirea Cuvântului? Oare nu aducem prin adorare ceva lui Dumnezeu (compară 1. Petru 2:5 ), în timp ce prin vestirea Cuvântului primim ceva de la Dumnezeu? În strângerea laolaltă pentru adorare trebuie să cântăm şi cântări de zidire pentru zidirea celor adunaţi?
Răspuns:
Diferenţa între adorare şi slujirea Cuvântului (Faptele Apostolilor 6:4 ) nu este văzută, din păcate, cu claritate de o mare parte a creştinătăţii. Dacă se vorbeşte despre slujbă religioasă, se înţelege în general o predică. Dar Cuvântul lui Dumnezeu face o deosebire foarte clară între slujba religioasă (adorare) şi slujba Cuvântului. Se pierd adevăruri importante, dacă nu se ţine seama de această diferenţă.
Este exact aşa cum scrieţi; locul menţionat de dumneavoastră din 1 Petru dovedeşte aceasta: în adorare Îi aducem ceva lui Dumnezeu, şi anume jertfe duhovniceşti. Ce se înţelege prin aceasta ne explică Evrei 13:15 : „Prin El deci să-I aducem neîncetat jertfă de laudă lui Dumnezeu, adică rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui.“ Toţi copiii răscumpăraţi ai lui Dumnezeu sunt preoţi sfinţi şi sunt învredniciţi şi chemaţi la această slujbă a lui Dumnezeu. Adorarea este rezultatul exercitării preoţiei sfinte. Ea este îndreptată de la oameni spre Dumnezeu. Aşa cum în Vechiul Testament se ridica spre Dumnezeu mireasma animalelor sau a obiectelor jertfite lui Dumnezeu, tot aşa se ridică şi astăzi mireasmă spre Dumnezeu, adică ce simt inimile răscumpăraţilor cu privire la Hristos.
Dimpotrivă, slujba Cuvântului, care are loc de exemplu prin vestirea Cuvântului, este exercitarea unui dar dat de Dumnezeu (compară Romani 12:3-8 ; 1. Corinteni 12 ; Efeseni 4 ). Această slujbă este îndreptată dinspre Dumnezeu spre oameni. Ea nu poate fi exersată de toţi copiii lui Dumnezeu, căci nu toţi sunt chemaţi de Dumnezeu ca slujitori ai Cuvântului şi nu sunt înzestraţi cu darul de har duhovnicesc, necesar pentru aceasta. În schimb, preoţi sunt toţi. Slujba Cuvântului are ca scop să aducă adevărul dumnezeiesc la inimile şi la conştiinţele oamenilor şi prin aceasta să le zidească.
Cu aceasta am ajuns la a doua parte a întrebării dumneavoastră. Deci, în timp ce pe de o parte, vestirea Cuvântului are ca scop zidirea Adunării lui Dumnezeu, pe de altă parte, scopul adorării este Însuşi Dumnezeu şi proslăvirea Sa. Dacă avem în vedere aceasta, vom rămâne păziţi de o amestecare a celor două gânduri. Desigur, inimile noastre, când se deschid în adorare lui Dumnezeu, sunt şi zidite în cea mai mare măsură, dar nu acesta este scopul adorării. Mai degrabă am putea numi acest lucru ca fiind auxiliar. Dar Dumnezeu aşteaptă adorarea copiilor Săi, „Tatăl caută astfel de închinători“ (Ioan 4:23 ). Dacă Tatăl doreşte aceasta, oare trebuie ca la strângerea laolaltă pentru frângerea pâinii, la care adorarea îşi găseşte expresia cea mai înaltă, să cântăm cântări, care nu-L au ca obiect pe El şi pe Fiul Său, ci pe noi şi zidirea noastră? Aceasta nu corespunde gândurilor lui Dumnezeu. Noi trebuie să-I dăm întotdeauna lui Dumnezeu ce I se cuvine şi să nu ne gândim imediat la noi. Dumnezeu ne-a învrednicit pe noi, cei odinioară pierduţi, prin harul Său, să-L adorăm în Duh şi în adevăr. Ar fi o inversare a întâietăţilor date de Dumnezeu, dacă am susţine că vestirea Evangheliei sau o predică sau o altă slujbă este mai importantă ca adorarea lui Dumnezeu. Să nu numim vărsarea nardului preţios pe trupul Domnului „risipă“, aşa cum au făcut ucenicii! Prin Iuda Iscarioteanul, ei au pus această întrebare: „Pentru ce risipa aceasta?“ (Matei 26:6-8 ; Ioan 12:4 ). Răspunsul Domnului îl cunoaştem.