Întrebare:
Cuvintele Domnului din Luca 22:19 : „faceţi aceasta în amintirea Mea” sunt o poruncă sau o dorinţă a Domnului? Dacă ar fi vorba de un ordin, aceasta nu ar deschide larg primirea la masa Domnului?
Răspuns:
Când Domnul a rostit acest cuvânt, era foarte aproape de moartea Sa ispăşitoare: aceasta se petrecea „în noaptea în care a fost vândut” (1. Corinteni 11:23 ). Aceasta dă acestui cuvânt un caracter deosebit, şi mi s-ar părea dificil de a vorbi despre aceasta ca despre o poruncă. Pe de altă parte, nu l-aş descrie nici ca pe o simplă dorinţă a Domnului. Nu este mai degrabă testamentul Său pentru ucenicii Lui? El urma să-i părăsească, mergea la moarte pentru ei, şi ei trebuiau să-şi amintească de dragostea Lui. Ar putea un creştin credincios să se închidă faţă de această dorinţă arzătoare a Lui?
Chiar dacă s-ar lua acest cuvânt al Domnului ca o poruncă, nu trebuie să se tragă de aici concluzia că nişte copii ai lui Dumnezeu care trăiesc public în păcat sau legaţi de învăţături false, ar putea să ia loc în mod liber la masa Domnului. Ceea ce este determinant pentru această întrebare nu este de a şti dacă acest Cuvânt al Domnului din Luca 22 este o poruncă sau o dorinţă: clarificarea subiectului provine din alte pasaje.
Domnul le vorbeşte ucenicilor Lui presupunând la ei o stare de inimă normală şi sănătoasă. În general în Sfânta Scriptură, punctul de plecare este o stare sănătoasă, şi nu dintr-o dată o stare nesănătoasă sau rea. Şi regula pentru un copil al lui Dumnezeu credincios este să respecte şi să urmeze testamentul Mântuitorului Său, din dragoste pentru El, şi să facă ce a spus El. Aceasta nu se poate face fără a se cerceta pe sine şi fără a se judeca pe sine în prealabil, potrivit cu ceea ce arată 1. Corinteni 11 . Totuşi în principiu, orice copil al lui Dumnezeu are locul său la masa Domnului şi privilegiul de a veni acolo.
Dar pot exista lucruri – păcat nejudecat sau stăruinţa în greşeală, de exemplu – care împiedică partciparea la acest privilegiu a credincioşilor. Cineva care este numit frate, poate fi un curvar sau un zgârcit sau un beţiv, etc. Ce trebuie atunci făcut? „Înlăturaţi pe cel rău dintre voi înşivă” (1. Corinteni 5:9-13 ). Apostolul Pavel scrie aceasta credincioşilor din Corint cărora, în altă parte în epistola sa, le face cunoscut testamentul Domnului şi le dă încurajarea individuală: „aşa să mănânce din pâine şi să bea din pahar” (1. Corinteni 11:28 ). Privilegiul fundamental este un lucru, starea practică este un alt lucru. Este bine să deosebim cum se cuvine aceste două lucruri, pentru că aceasta ne va ajuta să înţelegem mai bine gândurile lui Dumnezeu.