Întrebare:
Se vorbeşte în Apocalipsa 17:8 de cei ale căror nume nu figurează în cartea vieţii. Dimpotrivă, Domnul Isus îi asigură pe ucenicii Săi că numele lor sunt scrise în ceruri (Luca 10:20 ). De aceea este clar pentru mine că numele celor răscumpăraţi sunt scrise definitiv, pentru totdeauna şi fără a putea fi şterse. Dar atunci cum să înţelegem pasaje ca Apocalipsa 3:5 şi Psalmul 69:29 unde se vorbeşte despre ştergerea din cartea vieţii? După mine, trebuie să fie totuşi vorba despre aceeaşi carte.
Răspuns:
Dacă se compară cu grijă diferitele pasaje care vorbesc despre cartea vieţii, suntem mai întâi frapaţi de aceasta: nicăieri Sfânta Scriptură nu vorbeşte despre ştergerea numelui celor drepţi! Chiar dimpotrivă! Domnul promite biruitorului în Apocalipsa 3 : „nicidecum nu-i voi şterge numele din cartea vieţii” (Apocalipsa 3:5 ). Şi foloseşte forma de negaţie cea mai puternică în greacă pentru o acţiune viitoare: „nicidecum”.
Apoi găsim în Apocalipsa 13:8 expresia „cartea vieţii Mielului celui înjunghiat” şi în Apocalipsa 21:27 , „cartea vieţii Mielului”. Această carte a vieţii trebuie deosebită de cea menţionată în Apocalipsa 3:5 . Este vorba într-adevăr de două cărţi sau registre diferite.
Cartea din capitolul 3 este aparent cartea mărturisirii. Aceasta vrea să spună că toţi cei care mărturisesc creştinismul, chiar dacă numai după o formă exterioară, sunt scrişi în această carte. Mărturisirea poate fi adevărată sau falsă. Şi fiindcă este vorba de o carte a vieţii, Domnul evocă posibilitatea de a putea fi şters din ea – adică atunci când persoana nu este caracterizată de viaţa divină. Aceasta este tocmai trista caracteristică a lui „Sardes”: mulţimea mărturisitorilor creştini are desigur numele, sau mărturisirea că trăieşte, dar ei sunt morţi (Apocalipsa 3:1 ).
Posibilitatea de a fi şters din cartea vieţii este deja menţionată în Vechiul Testament. Pe lângă Psalmul 69 deja citat, este vorba despre aceasta şi în Exod 32:32-33 , în legătură cu o cerere cu totul extraordinară a lui Moise. A fost un moment sublim în viaţa acestui om, când a apărut înainea lui Dumnezeu în favoarea poporului încărcat de vinovăţie şi căzut în idolatrie, vorbind astfel: „Şi acum, dacă le vei ierta păcatul..., iar dacă nu, şterge-mă, Te rog, din cartea Ta pe care ai scris-o”. Dar Dumnezeu îi răspunde: „Pe cel care a păcătuit împotriva Mea, pe acela îl voi şterge din cartea Mea”. Regăsim aici confirmarea a ceea ce am spus deja: Nu cei drepţi sunt şterşi din cartea lui Dumnezeu, ci cei care au păcătuit împotriva Lui. Şi la fel cere şi David: „Să fie şterşi din cartea vieţii şi să nu fie înscrişi cu cei drepţi” (Psalmul 69:28 ).
Dimpotrivă, cartea vieţii Mielului (înjunghiat) ar putea fi numită cartea realităţii. Este cartea hotărârilor lui Dumnezeu pentru pământ, adică este în legătură cu binecuvântările pământeşti, care sunt întemeiate, ca şi cele cereşti, pe sângele Mielului. De aceea numele scrise în această carte sunt scrise „de la întemeierea lumii” (Apocalipsa 13:8 ; 17:8 ), în timp ce alegerea credincioşilor din vremea harului a avut loc „înainte de întemeierea lumii” (Efeseni 1:4 ).
Niciodată niciun nume nu va fi şters din această carte a realităţii, pentru că ea conţine exclusiv numele celor care sunt răscumpăraţi prin sângele Mielului lui Dumnezeu, şi care au viaţa eternă. Toţi cei care au crezut în Domnul Isus şi în eficacitatea sângelui Său (Romani 3:25-26 ) sunt scrişi în cartea vieţii. Adăugarea „Mielului (înjunghiat)” ne aminteşte de Mielul lui Dumnezeu care a venit pe pământ pentru a înlătura păcatul lumii (Ioan 1:29 ). Ce privilegiu de nedescris de a primi prin sângele Lui iertarea păcatelor! Nu există nimic în afară de aceasta pentru a permite unui om accesul la Ierusalimul ceresc (Apocalipsa 21:27 ). În ziua de astăzi, prin toate luptele pentru Evanghelie, împreună-lucrătorii sunt întăriţi ştiind că numele lor figurează „în Cartea Vieţii” (Filipeni 4:3 ).