Întrebare:
1. Corinteni 11 repetă cuvintele pe care Domnul le rostise în timpul instituirii cinei: „Acest pahar este noul legământ în sângele Meu; faceţi aceasta, ori de câte ori îl beţi, spre amintirea Mea” (1. Corinteni 11:25 ). Am dificultăţi în raport cu ideea că paharul cinei este pus în legătură cu noul legământ. Nu aduce aceasta atingerea poziţiei noastre ca şi creştini, şi nu este ea astfel compromisă?
Răspuns:
Bineînţeles că nu putem spune că poziţia care ne-a fost oferită de Dumnezeu este atinsă sau compromisă prin ceea ce Domnul ne-a cerut în mod expres să facem. Domnul nu ne va face niciodată să facem ceva contrar voii lui Dumnezeu, - această voie pentru care El Însuşi a trecut prin moarte. Trebuie deci să căutăm răspuns în altă direcţie.
Dar înainte de a căuta să dăm acest răspuns, aş vrea să profit pentru a semnala un principiu general. Este întotdeauna folositor să fim atenţi când se ridică întrebări în timpul citirii Sfintei Scripturi. Nu spun aceasta nicidecum pentru a ajuta în raport cu propriile noastre întrebări.
Fără nicio îndoială este bine că în timpul citirii Cuvântului lui Dumnezeu, ne punem întrebări. Aceasta arată că fiinţa noastră interioară este într-adevăr ocupată de subiectul pus înaintea noastră. Dacă în timpul citirii nu ne vine în minte nicio întrebare, ar trebui cu siguranţă să ajungem să ne cercetăm pentru a şti la ce ne gândim cu adevărat când citim Cuvântul. A-ţi pune întrebări este bine în principiu. Dar dacă aceste întrebări tind să hrănească o oarecare îndoială despre Dumnezeu şi despre ce face El, atunci răspunsul nu va putea fi niciodată găsit în direcţia în care merg gândurile noastre. Pentru că Dumnezeu nu Se contrazice niciodată, şi nu pune niciodată la îndoială ceea ce face El Însuşi. Ştiind aceasta, desigur nu avem încă răspunsul direct la întrebările noastre, dar avem totuşi un răspuns parţial: trebuie să căutăm într-o altă direcţie, şi pe lângă aceasta inima noastră rămâne în pace şi nu se nelinişteşte. Este fără îndoială un mare câştig, şi credinţa va trage întotdeauna această concluzie. Şi dacă efectiv două pasaje par să se contrazică, dificultatea nu provine niciodată din Cuvântul lui Dumnezeu, ci întotdeauna din inteligenţa noastră deficientă, sau pentru că anumite detalii nu ne sunt cunoscute.
Să revenim acum la întrebarea din 1. Corinteni 11 . Versetul 25 nu înseamnă că noi, creştinii, suntem sub noul legământ în acelaşi sens în care vor fi cele două case ale lui Israel şi Iuda în timpul restaurării lor (Ieremia 31:31 ; Evrei 8:8-10 ). În ciuda a orice, avem parte de binecuvântări pe care le va conţine legământul bazat pe sângele lui Hristos. Binecuvântarea extraordinară a noului legământ va fi iertarea păcatelor. Şi în acord cu aceasta, Domnul Isus a spus: „Acesta este sângele Meu, al noului legământ, cel care se varsă pentru mulţi spre iertarea păcatelor” (Matei 26:28 ). Avem deci iertarea păcatelor pe baza sângelui legământului, astfel încât ni se poate spune: „acest pahar este noul legământ în sângele Meu” (1. Corinteni 11:25 ). Instaurarea noului legământ cu poporul pământesc al lui Dumnezeu este de atunci tot viitoare, şi este, ca să zicem aşa, în aşteptare. Pentru că acest popor nu L-a primit încă pe Mesia al său şi L-a respins, ca şi înainte. Dar între timp, sângele lui Hristos formează deja baza pentru toate binecuvântările prezente şi viitoare ale poporului ceresc al lui Dumnezeu, cum ne arată epistola către Evrei, cu multe detalii. Noi creştinii, avem deci parte şi de noul legământ, totuşi nu după literă, ci după Duh (2. Corinteni 3:6 ). Este ceea ce exprimă paharul de la cină.