Întrebare:
Când apostolii şi profeţii scriau Noul Testament, înţelegeau ei tot ce scriau? Sau într-adevăr erau atât de puternic sub inspiraţia Duhului Sfânt încât nu înţelegeau ce aveau de scris?
Răspuns:
Acest „într-adevăr” din întrebarea dumneavoastră nu este prea fericit. Pentru că ar putea da impresia că, dacă scriitorii ar fi înţeles ce scriau, nu ar fi fost sub inspiraţia Duhului Sfânt, sau cel puţin nu ar fi fost „atât de puternic” sub această inspiraţie. Faptul că scriitorii scriau sub inspiraţie, adică sub controlul deplin al Duhului Sfânt, nu este nici dovedit, nici slăbit de faptul de a fi înţeles sau nu ei înşişi ceea ce scriau. Invers totuşi, se poate spune: Dacă s-ar afla că scriitorii Bibliei nu înţelegeau nimic din tot ceea ce scriau, atunci aceasta ar fi o dovadă arătând în ce măsură inspiraţia Duhului Sfânt este absolută şi independentă de înţelegerea scriitorului.
Ori acesta a fost efectiv cazul scriitorulor Vechiului Testament: mult din ce au scris, nu înţelegeau. 1. Petru 1:10-11
o afirmă. Profeţii scriau cu privire la mântuire, cu privire la „harul arătat faţă de voi”, şi erau nevoiţi să caute şi să cerceteze stăruitor în propriile lor scrieri „ce fel de timp arăta Duhul lui Hristos, care era în ei”.
Dar cu scriitorii Noului Testament este altfel. Cum arată clar 1. Corinteni 2:10-16
, ei înţelegeau ce scriau. Domnul Isus împlinise lucrarea, şi pusese prin aceasta temelia pentru împlinirea hotărârilor lui Dumnezeu. Ca urmare a acestui lucru, Duhul Sfânt venise în Persoană pe pământ, şi Îşi făcuse locuinţa în credincioşi, pentru a-i călăuzi în tot adevărul, şi pentru a le da priceperea gândurilor lui Dumnezeu. Expresia: „ca să cunoaştem lucrurile care ne-au fost dăruite de Dumnezeu” (1. Corinteni 2:12
), arată clar că apostolii şi profeţii Noului Testament înţelegeau tot ceea ce, sub inspiraţia Duhului Sfânt, scriau „în cele învăţate prin Duhul” (1. Corinteni 2:13
).
Aceasta nu vrea totuşi să spună că în Cuvântul lui Dumnezeu nu sunt multe lucruri şi legături de care scriitorii cu siguranţă nu îşi puteau da seama. Astfel de exemplu, în relatările celor patru evanghelii, există multe puncte care, unele cu altele, formează o relaţie minunată sau un contrast sigur. La baza Faptelor apostolilor, a Apocalipsei şi chiar a fiecărei cărţi din Biblie, există un plan, o structură divină ascunsă de care scriitorii cu siguranţă nu îşi dădeau seama când scriau. Dar în principiu scriitorii Noului Testament înţelegeau ce scriau.