Întrebare:
Dacă mai mulţi fraţi şi surori sunt în vacanţă într-un loc unde nu există strângere în Numele Domnului, nu ar fi posibil să se adune într-un loc stabilit, pentru a frânge pâinea împreună?
Răspuns:
Strângerea pentru frângerea pâinii este strângerea centrală a unei adunări locale. În mod clar nu se poate să o detaşăm de locul unde se găseşte adunarea, nici de localitatea unde adunarea se strânge în mod regulat şi să o mutăm în altă parte – nici chiar parţial sau temporal. Nu găsim aceasta nicăieri în Noul Testament. Fireşte, împrejurări particulare pot face necesară deplasarea strângerilor într-un alt loc. Dar aceasta este altceva, care nu are nimic de a face cu întrebarea pusă.
În mod general, Cuvântul lui Dumnezeu nu recunoaşte adunări „itinerante”. Reprezentarea Adunării lui Dumnezeu pe pământ este legată de un loc. Astfel Domnul Isus spune: „unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu...” (Matei 18:20 ). El determină prin aceasta nu numai un principiu, ci cu siguranţă şi un loc. Când apostolul Petru scria de exemplu întâia lui epistolă către corinteni, o adresează „către adunarea lui Dumnezeu care este în Corint” (1. Corinteni 1:1-2 ). Se vorbeşte de asemenea în mai multe reprize despre „adunarea care se adună în casa lor (sa, ta)” (Romani 16:5 ; 1. Corinteni 16:19 ; Coloseni 4:15 ; Filimon 2 ). Gaiu era „gazda... întregii adunări” (Romani 16:23 ). Asemenea fraţi si surori au găzduit adunarea la ei şi i-au promis să-şi ţină strângerile în casele lor.
Adunarea locală se compune din toţi copiii lui Dumnezeu din acel loc. Astfel, credincioşii din Corint erau „trupul lui Hristos” la Corint, şi mădulare ale Sale fiecare în parte (1. Corinteni 12:27 ). Cu toate acestea, adunarea devine vizibilă prin strângerile în acel loc: „Deci, dacă toată adunarea s-ar strânge într-un loc” (1. Corinteni 14:23 ; a se vedea nota la versiunea J. N. Darby). Să băgăm de seamă bine expresiile: „toată Adunarea” şi „într-un loc”. Dumnezeu vede întotdeauna toată adunarea într-un loc unic; El nu consideră părţi ale adunării în mai multe locuri, nici chiar când există alături mai multe strângeri într-un loc, de exemplu din cauza distanţei. Ar trebui neapărat să ne însuşim acest fel de a privi lucrurile. În zilele noastre caracterizate de o mare mobilitate şi de nestatornicie, putem fi păziţi astfel de la căutarea unor soluţii de înlocuire.
Când apostolul Pavel a ajuns la Tir în cursul călătoriei lui către Ierusalim, a vizitat ucenicii din acel lor; pentru că se spune: „Şi, găsindu-i pe ucenici...” (Fapte 21:4 ). Mai înainte frânsese pâinea cu credincioşii din Troa (Fapte 20:7 ). În nici un caz, apostolul şi tovarăşii săi nu au frânt pâinea oriunde, independent de adunările locale existente.
Dacă astăzi credincioşii unei adunări sau mai multe adunări se întâlnesc într-un loc de vacanţă, au fireşte libertatea de a citi împreună Cuvântul lui Dumnezeu şi de a-şi pleca genunchii. Va fi cu siguranţă un lucru binecuvântat de Domnul. Dar aceasta nu este o strângere „în adunare” (sau: „ca adunare”), adică „având caracterul de adunare” (1. Corinteni 11:18 ); aceasta nu înseamnă a te aduna în Numele Domnului Isus (Matei 18:20 ). Este vorba mai degrabă de o strângere pur privată. Aceasta reiese deja din singurul fapt că fraţii şi surorile astfel adunaţi nu ar putea exercita nicio disciplină ecleziastică, nici „legând”, nici „dezlegând” (Matei 18:18 ). Cerinţa de a îndepărta „pe cel rău dintre voi înşivă” (1. Corinteni 5:13 ) nu se adresează decât adunărilor locale ca atare, pentru că acţiunea de „a îndepărta” implică privarea de la comuniunea practică la masa Domnului, măsură care nu poate fi luată decât de o adunare.
Vedem deci că ceea ce este deseori lăudat peste măsură ca o expresie a libertăţii creştine, nu este nimic altceva decât independenţă.