Întrebare:
În Luca 12 , se găseşte un cuvânt al Domnului al cărui sens nu îmi pare clar. „Am un botez cu care să Mă botez, şi cât de mult aştept [„sunt în strâmtorare”, în versiunea franceză] să se împlinească!” [„până ce se va fi împlinit”, în versiunea franceză] (Luca 12:50 ). Dacă Domnul făcea aluzie la moartea Sa prin acest termen de „botez”, era El chinuit la gândul că trebuia să moară? Se temea El de moarte?
Răspuns:
„Botezul” Domnului şi al ucenicilor – Marcu 10:38-39
Prin acest termen de botez, Domnul desemnează în mod efectiv moartea Sa pe cruce; aceata reiese clar dintr-un alt pasaj din Evanghelia după Marcu, unde pune întrebarea: „Puteţii să beţi paharul pe care îl beau Eu sau să fiţi botezaţi cu botezul cu care sunt botezat Eu?” (Marcu 10:31 ). În mod vădit, aştepta un răspuns negativ din partea ucenicilor Săi. Aceasta arată că vorbea de moartea Lui ispăşitoare, prin care ucenicii nu puteau trece. La răspunsul lor temerar: „Putem”, le-a îngăduit aceasta, în ciuda a orice: „Paharul pe care-l beau Eu îl veţi bea; şi cu botezul cu care sunt botezat Eu veţi fi botezaţi”; evident, restrângea sensul cuvintelor „pahar” şi „botez” în privinţa ucenicilor Săi. Totuşi chiar în cazul lor, „botezul” însemna moartea, cea de martir. În cazul Domnului, era vorba de mult mai mult, era moartea ca jertfă pentru ispăşirea greşelilor noastre. Botezul Lui în sens literal în Iordan fusese deja o imagine a acestui lucru (Matei 3:13-17 ).
Ghetsimani – Suferinţe prin anticipare – Paharul – Luca 22:44
Dacă medităm asupra suferinţelor Mântuitorului anticipând ce avea să-L aştepte şi ce avea să simtă la cruce, şi măsura în care a anticipat acest lucru, şi dacă vorbim despre aceasta, este important să avem un foarte mare respect, o foarte mare teamă şi o foarte mare reţinere, pentru că nu înţelegem practic nimic din aceasta. Putem totuşi spune că aceste suferinţe prin anticipare şi-au avut punctul culminant la Ghetsimani. Când era în neliniştea adâncă a luptei (Luca 22:44 ), nu lupta nici împotriva diavolului, nici împotriva morţii (nici împotriva spaimei morţii). Vedea mai degrabă înaintea Lui paharul mâniei lui Dumnezeu împotriva păcatului. Avea să golească acest pahar la cruce la Golgota şi Dumnezeul Lui avea să-L părăsească acolo sub judecată: iată ce provoca chinul de nepătruns din sufletul Său. Nu era teama de moarte.
Domnul în strâmtorare – Luca 12:50
Iar când Domnul Isus spune că era „în strâmtorare” [în versiunea franceză] până ce botezul Lui avea să fie împlinit, vroia să spună cu totul altceva. Atât timp cât lucrarea de răscumpărare nu era împlinită, nu putea lăsa ca dragostea Sa să se reverse liber faţă de oameni. Dragostea Lui era oarecum „reţinută” în inima Sa, pentru că problema păcatului nu era încă reglată. Păcatul se ridica încă între om şi Dumnezeu. În această privinţă El era „în strâmtorare”. Numai când Dumnezeu în cerinţele Lui sfinte cu privire la păcat a fost îndreptăţit şi satisfăcut prin jertfa desăvârşită a lui Isus Hristos, dragostea divină s-a putut revărsa neîngrădită faţă de oameni. „Unde păcatul a prisosit, harul a prisosit şi mai mult” (Romani 5:20 ).
Desigur Domnul Isus a arătat şi în viaţa Sa dragostea şi harul minunat al lui Dumnezeu, astfel încât putea spune: „dar acum M-au şi văzut şi M-au urât, şi pe Mine şi pe Tatăl Meu” (Ioan 15:24 ). Dar întreaga măsură, întreaga întindere a dragostei lui Dumnezeu nu puteau fi făcute cunoscute înainte de cruce. Înainte de cruce, totul purta mai degrabă un caracter de promisiune, de anunţare a binecuvântărilor viitoare.
Astfel că, puţin înainte de moartea Lui, Domnul le spunea ucenicilor Săi: „Am încă multe să vă spun, dar nu le puteţi purta acum. Dar, când va veni Acela, Duhul adevărului, El vă va călăuzi în tot adevărul” (Ioan 16:12-13 ). De altfel aceasta lămureşte motivul pentru care El era „în strâmtorare”: ucenicii înşişi în timpul vieţii Domnului aici jos, nu erau încă în stare să priceapă împărtăşirile nemăsurat de mari ale inimii Lui. Dar când Duhul Sfânt – ca o consecinţă a răscumpărării împlinite – va fi venit, avea să-i călăuzească în tot adevărul. Da, El Însuşi, Fiul Tatălui le va vorbi „deschis despre Tatăl” (Ioan 16:25 ), şi nu va mai fi nevoie să le vorbească în asemănări.
Minunată dragoste! Tocmai faptul că Domnul a fost „în strâmtorare” înainte de moartea Sa, arată măreţia şi puterea Sa divine.