Pentru că ar fi total opus caracterului dispensaţiei în care ne aflăm, anume că „trupul este mort” (Romani 8:10 ) şi că noi am murit împreună cu Isus; prin urmare, ar fi cu totul contrar naturii acestei dispensaţii, dacă ne-am împodobi potrivit cărnii şi a lumii, cărora dorim să le arătăm că suntem morţi.
În al doilea rând, trebuie să ne aducem aminte că suntem aşezaţi în mijlocul unei creaţii care suspină; şi mai mult decât atât, în mijlocul unei Biserici în ruină. Par acele podoabe, care se potrivesc unei case de bucurie şi casei Miresei, potrivite unei astfel de stări precum aceasta? Ar fi putut Ieremia să se împodobească cu podoabele lumii când a văzut starea decăzută şi ruinată a Ierusalimului? Nu. Când a simţit chemarea să-i fie capul ape şi ochiul izvor de lacrimi (Ieremia 9:1 ), el nu s-ar fi simţit deloc ispitit să se folosească de aceste podoabe.
În al treilea rând, nevoile din zilele noastre ar trebui să ne îndemne să dăruim toate podoabele noastre pentru nevoile altora, atât pentru cei care fac parte din Adunare, cât şi pentru cei din lume.
În cele din urmă, Domnul Isus, în această lume, nu avea „nici frumuseţe, nici strălucire, ca să ne atragă privirile”, ceea ce este suficient ca să ne fie şi nouă drept exemplu.
* articol apărut în 1864