Întrebare:
Cum spune Petru in 2. Petru 1:5 „dându-vă toată silinţa”, când ştim că nu putem trai o viaţă de credinţă decât prin harul Domnului zi de zi?
Răspuns:
2. Petru 1:5 spune de fapt „contribuiţi cu tot efortul pentru a uni...(diferite aspecte de caracter)... şi a ajunge la cunoaştiinţa deplină a Domnului” Cum se poate realiza acest lucru? Să citim Evrei 12:1,2 . Acest text ne arată că efortul necesar alergării constă de fapt în a privi ţintă la Domnul Isus. În ceea ce priveşte aspectele de caracter ( care implică deci o transformare de fiinţă), expresia din 2. Corinteni 3:18 indică aceeaşi soluţie: transformarea credinciosului prin privirea la Domnul în glorie. Această transformare de caracter, precum şi manifestrea lui, implică o activitate, un efort din partea celui credincios, atâta timp cât suntem în trup, dar acesta este un subiect ce ţine de Romani 7 şi prima parte a capitolului 8. Ca un răspuns concis, efortul cu care putem contribui este a nu privi la altceva decât la Domnul. Enumerarea din 1. Petru 1 face exact acest lucru: îndreaptă privirile credinciosului spre Domnul, singurul în care s-au găsit unite toate acele aspecte de caracter, cum nu ştim să mai fi fost cazul niciunuia dintre slujitorii lui Dumnezeu, cărora le-a lipsit cel puţin una din verigi: lui Moise, răbdarea, lui Samson înfrânarea, cazului ipotetic din 1. Corinteni 13 , dragostea, etc De aceea efortul în această direcţie şi meditarea la aceste aspecte îl conduc pe cel credincios la cunoştinţa deplină a Domnului Isus, cunoştiinţă care implică deci un efort al credinţei, atâta timp cât există în firea pământească şi în lume atâtea lucruri care ne pot atrage.