Întrebare:
Ce înseamnă în Zaharia 13:5 fraza: „pentru că un om m-a cumpărat ca rob din tinereţea mea”? Cine este cel care vorbeşte?
Răspuns:
Capitolul 13 din profetul Zaharia urmăreşte direct şirul gândurilor capitolului 12, şi vorbeşte din nou despre „ziua aceea” – ziua arătării lui Mesia în putere pentru a-Şi instaura Împărăţia pământească (a se vedea Zaharia 12:11 ; 13:1,2,4 ). În ziua aceea, Domnul va curăţa nu numai pe locuitorii Ierusalimului de păcatul şi de necurăţia lor, ci şi ţara lui Israel de idolii şi de profeţii falşi (Zaharia 13:1 ). Şi poporul evreu restaurat va fi atât de mult în armonie cu gândurile lui Dumnezeu încât nu va mai îngădui profeţilor falţi să vorbească minciuni. Dacă o vor face totuşi, proprii lor părinţi care i-au născut, îi vor străpunge, adică îi vor omorî (Zaharia 13:3 ; cf. Deuteronom 13:6-11 ). Aceşti sfinţi vor iubi mai mult pe Dumnezeu şi Cuvântul Său decât pe proprii lor copii, fiind credincioşi cuvântului pe care Domnul Isus l-a spus pentru timpul nostru: „Cine iubeşte pe fiu sau pe fiică mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine” (Matei 10:37 ). Nu este rar astăzi ca părinţii credincioşi să-i urmeze pe copiii lor pe căile lor rele. Dar în acest timp al Împărăţiei despre care vorbim, se va atribui o valoare înaltă adevărului lui Dumnezeu, şi nu se va face din el o problemă de opinie personală, cum se întâmplă adeseori astăzi. Aceşti evrei evlavioşi nu ne fac profund de ruşine?
Zaharia 13:4 ne arată deci că profeţii falşi vor dispare din ţară şi nu se vor mai îmbrăca în manta de păr (semnul profetului*), ca să mintă. Se vor ruşina mai degrabă de viziunile lor false.
* Mantaua aspră şi rezistentă făcută din păr de cămilă era un simbol de despărţire de răul înconjurător. Exemplul lui Ilie şi al lui Ioan Botezătorul arată clar că profeţii o purtau ( 1:8 ; Matei 3:4 ).
Apoi intervine o schimbare bruscă în versetul 5, lucru care se observă frecvent în cărţile profetice: „Şi el va zice: Nu sunt profet, sunt lucrător al pământului, pentru că un om m-a cumpărat ca rob din tinereţea mea”. În mod vădit, acum nu mai este vorba de „ziua aceea”, ci se pare că prin aceste cuvinte apare Mesia Însuşi, - nu Mesia în timpul celei de a doua veniri a Sale în glorie şi în putere, ci Mesia în timpul primei Sale veniri în înjosire şi în umilire. Versetele care urmează confirmă această manieră de a vedea. Începând din Zaharia 13:5 , avem un fel de vedere retrospectivă despre ceea ce a trebuit să aibă loc pentru ca binecuvântările promise să devină realitate. Astfel, versetul 13:5 arată respingerea adevăratului profet, apoi se vorbeşte despre suferinţele Lui îndurate atât din mâna oamenilor (Zaharia 13:6 ), cât şi din mâna lui Dumnezeu (Zaharia 13:7 ).
Dumnezeu făcuse deja să fie vestit prin Moise că va ridica din mijlocul poporului un profet ca el (Moise); şi că ei trebuiau să asculte de El (Deuteronom 18:15 ). Dar când profetul a fost în mijlocul lor în Persoana lui Isus, nu au ascultat de El, ci L-au respins. În faţa acestei situaţii întunecate, cuvintele Domnului dobândesc o semnificaţie profundă când zice: „Nu sunt profet...”. El acceptă respingerea din partea poporului Său; dar în loc să cadă în resemnare sau să exercite judecata, El acceptă, în harul Său infinit, să ia caracterul unui om care lucrează pământul şi care nu cruţă niciun efort pentru aceasta. Dacă poporul Lui Îl respinge ca profet al lui Dumnezeu, atunci El vrea să întreprindă o lucrare nouă ca „semănător”. Vrea să aducă o viaţă nouă în „ţărână” (Matei 13:3 şi următoarele) şi să slujească prin aceasta adevăratelor lor interese. Pe cât de ostili fuseseră oamenii, atât iudeii cât şi naţiunile, pe atât S-a făcut El slujitorul nevoilor lor – Numele Lui să fie pentru totdeauna binecuvântat! El a putut spune: „Iar Eu sunt în mijlocul vostru ca Cel care slujeşte” (Luca 22:27 ). De la început vocaţia Lui a fost după decretul divin. Dar El venise nu pentru a I se sluji, ci pentru a sluji şi pentru a-Şi da viaţa ca răscumpărare pentru mulţi (Matei 20:28 ). În această măsură fusese „cumpărat ca rob” din tinereţea Lui.
Astfel, acest verset dezvăluie nu numai respingerea lui Hristos de către poporul evreu, ci şi dragostea minunată a Domnului, prin care S-a smerit şi a devenit ascultător până la moarte de cruce. Bogăţia binecuvântărilor care decurg de aici este nesfârşită pentru acest popor – şi pentru noi şi mai mult.